[DE VORBA CU ALMA] ON and OFF

Spuneam in primul articol ca playlist-ul meu este foarte variat, asta pentru ca regasesti acolo piese de la Eminem, Dr. Dre, Gorillaz, Pink Floyd, ma relaxez cu Herbie Hancock, Ella Fitzgerald sau Miles Davis, Dub Fx, Kendrick Lamar, Frank Ocean, Moonlight Breakfast, Alt J si apoi apar Nina Kraviz, Nicolas Jaar, Hybrid Minds, Andrey Pushkarev, Jeff Mills. Am bifat cateva festivaluri de la noi, iar la anul sunt foarte convinsa ca o sa zbor undeva prin afara – poate chiar pe la mai multe festivaluri. In momentul in care fac switch de la o anumita piesa la un set al unui DJ sau o melodie a unui DJ, de la rock la hip hop, de la jazz la drum’n’bass, imi dau de fapt seama de cat de mult imi hraneste starea playlist-ul, cat de mult imi defineste viata, momentul sau situatia prin care trec. Cred ca muzica este singurul mod de exprimare care nu are limite, care nu o sa moara vreodata. E forma de exprimare si chiar mai mult, o forma de eliberare.

Discutam la un moment dat cu un prieten care e DJ si in mijlocul conversatiei despre nu-mai-stiu-ce, imi trimite o melodie de la Sampha. Nu imi parea genul de om care sa asculte Sampha. Pe parcurs, am tot facut exchange de melodii si am ajuns la concluzia ca pentru un DJ care are niste piese foarte ritmate – acele melodii pe care vrei sa le asculti cand rasare soarele de plaja and let loose – asculta melodii foarte triste. Asta pentru ca in tot haosul frumos din meseria de DJ, de la umblat dintr-o parte in alta a Europei si cunoscut tot felul de oameni si multimea aia din fata pupitrului care danseaza fara oprire, momentul ala de acasa inseamna momentul de eliberare, cu o melodie cat mai calma si blanda si mangaietoare. Melodia care sa mearga perfect cu scenariul in care el mai canta la pian pe fundal, isi face ordine intre placi, se mai joaca cu pisica sau deseneaza. Momentul ala de respiro pe care trebuie sa curga vibratiile alea care sa alimenteze transa de care are nevoie. Pentru ca la fel cum multi dintre noi suntem puternic afectati de haosul unei zile in mijlocul capitalei, dupa 8-9-10-11 ore de munca, dupa griji sau situatii care te-au dat peste cap, un DJ are nevoie de sursa lui de eliberare, care de foarte multe ori are o melodie pe fundal si asta nu inseamna ca e neaparat tot bubuiala, ci din contra, cred ca te-ar mira sa afli cati DJi se afunda in melodii total opuse muzicii electronice.

Si mi-am amintit pentru ca in aceasta minunata dimineata, cand nu m-am simtit in stare sa citesc ceva asa cum obisnuiesc sa fac pana ajung la statia Dristor 1, am stat pur si simplu si am analizat oamenii, prin intermediul diverselor melodii care curgeau din playlist-ul meu. Apoi, pe drum vedeam cum usor, usor iese soarele dintre nori si am schimbat instant melodia – prin minte se derulau tot felul de ganduri si trairi si emotii care m-au acaparat in ultima vreme. Suntem multi cei care umblam cu castile adancite in urechi, cu muzica data tare – asta e transa noastra. M-am gandit la momentul cu prietenul DJ. La transa lui. M-am gandit cum poate asemenea rutinei prin care noi trecem si ne eliberam prin muzica sau ignoram ceea ce se intampla in jur – cum totul pare mai ok cand nu auzi nimic si doar asculti track-ul ala care te tine in priza – DJi trebuie sa isi astepte momentul, sa se bucure de el cat pot de mult, pentru ca apoi trebuie sa treaca la treaba, apoi trebuie sa isi faca din nou bagajul si sa zboare, sa ajunga la pupitru si sa te faca pe tine sa zbori. Sa te tina pe tine in priza, asa cum te tine dimineata melodia aia din casti. Iar apoi sunt off. On and off again. And again, and again. 

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register