[GOJIRIUM] Totul despre digei si acid

Ma scoate din minti faptul ca pot fi atat de usor dresat…

Eram anul trecut impreuna cu Planet H prin Tinutul Secuiesc. Era august si norii, aerul si cafeaua pareau facute din cea mai atent selectionata smoala de pe fundul Iadului. Stiti in filme cadrul acela in care se vede imaginea distorsionata din cauza caldurii? E, fix asa era, dar cu aerul conditionat pornit in masina. Mergeam enervant de incet si corpul meu obez topit era dominat de o singura stare: foamea! 

Ne-am oprit la supermarket sa mancam si in parcare era un circ. Literalmente, un circ. Iar circul avea un tarc in care statea, obendient si molcom peste masura, un elefant. Isi balanganea a resemnare trompa si fixase, cu o incapatanare de granit, un punct imaginar din iesle. La un moment-dat, se deschide usa unei masini si dinauntru navaleste “cea mai buna muzica din ’80 pana azi” . Iar elefantul prinde viata. Cu o iuteala de care nu l-ai fi banuit, incepe sa danseze, mutandu-si centrul de greutate de pe un picior pe altul. Perfect ritmic si balansat, de parca un ceasornicar din Elvetia i-ar fi facut reglajul fin inainte. Eu eram pierdut in planificarea despartirii iminente de femeia pe care o chinuiam intr-o relatie fara sens, dar Planet H a zis, foarte afectat de ce vede:

  • Iti dai seama, ca toata viata lui, elefantul asta n-a facut altceva decat sa danseze la comanda? Atat stie el, asa a fost invatat de mic. Nici nu vreau sa stiu ce metode au folosit pentru dresaj. 

Brusc, am renuntat la orice altceva mai aveam in cap si m-a lovit o melancolie tampa,

care sugea toata atentia existentei mele, in momentul ala. Ma uitam la punerea involuntara in scena a reflexului lui Pavlov, cu elefanti. In Tinutul Secuiesc… Mancand mici de la supermarket.

Ma scoate din minti faptul ca pot fi atat de usor dresat…

Mi-am adus aminte subit, de vara in care l-am descoperit pe MTV pe Josh Wink. Mi se parea cea mai coioasa chestie pe care am auzit-o in viata mea. Nu intelegeam cum ceva atat de simplu poate sa fie atat de tare. Vorbesc de “Higher State of Consciusness” . Simplu, minimalist, cu “momente” . Era ceva incredibil. Ala a fost primul moment in care am dat de acid. De sunetul de acid. De liniile alea unduioase de bas care rezoneaza acut in ureche. De sunetul ala atat de fluid incat leaga tobele una de alta, ca un sos frantuzesc gros cu baza de faina alba. De cate ori aud Josh Wink, incep sa dansez. Cand sunt cu oameni, mai discret, caci  nimeni nu vrea sa vada, de fapt, elefanti dansand. E prea trist. Cand sunt singur, dansez! Nu m-am uitat niciodata in oglinda, sa vad cum arat cand dansez. V-am zis, nimeni nu vrea sa vada elefanti dansand. Nici macar eu. Pe mine…

Ma scoate din minti faptul ca pot fi atat de usor dresat…

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register