[GOJIRIUM] Totul despre digei si fictiune

Tudor Botezatu este un regizor foarte bun!

Nu e foarte popular inca, ca n-a scos niciun lung metraj.

Lucreaza la primul…

Imi place de Tudor – cu fizionomia aia balaie, ca de cap de floarea-soarelui, ma fute la icre cu dragoste si ma tot chestioneaza cu accentul de iesean lasat de hazard in capitala: de ce citesc, ce citesc…

Gojira, da’ nu vrei sa pui mana sa citesti si tu chestii rupte din viata? Ce tot ii tragi cu roboti si alte planete? Viaaataaaaaaaaaa!

E simpatic Tudor. Ca sa-l potolesc, raspund mereu sec, din varful buzelor, cu fizionomia mea de taietor de lemne, ciuful vacsit de crema de pantof si cu un accent de Baragan, de om din buricul campiei, lasat de hazard la capitala:

Ia da colea’sa si citeste tu factura aia la curent, daca tot vrei viata. Mai real d-atata, nu exista! Si cand o termini, vezi ca e si aia la gaz… Fa-mi un rezumat dupa, baga niste critica, sa vad ce-a vrut sa zica autorul!

Tudor Botezatu e un regizor foarte bun! Rade molcom, retinut si fals aristocrat, ma aseaza la locul meu.

Gojira, ma distrezi tu asa, in simplitatea ta!

Il distrez… A clown at the Oscars…

Revenind la problema lu’ Botezatu, imi dau seama ca nu e o problema. Sa mor io daca la Asimov e pe undeva vreo criza a energiei electrice… sau de carburant…

In Dune, e alta treaba. Nu stiu cum dracu’ a reusit Herbert sa scrie o carte despre o substanta care e si petrol si LSD in acelasi timp.

O sa para foarte pretios, dar ce mi-a placut intotdeauna la carti, filme si jocuri a fost puterea aia de imersiune intr-o alta parte, capacitatea de a te rupe total de unde esti si de a te trimite in excursii mentale.

De-aia n-am suportat Nintendo Wii! Ce pizda ma-sii imi trebuia sa dau din maini prin casa, ca sa culeaga iepurele morcovi cand toata viata am stat in cur pe canapea si am comandat din degete armate intregi de roboti?

Nu-mi place sa stau pe loc…Nici chiar atunci cand stau pe loc!

Am fost la Climax, filmul nou al lui Gaspar Noe… Nu intru-n detalii, ca nu-s critic. Dar dupa un sfert de ora nu mai eram in sala de cinema. Printre pornaraile stilizate si halucinatiile pline de senzatia continua de mic rau epileptic, m-am strecurat si eu cu tot cu senzatia de scurgere a timpului.

De-aia imi place sa merg la film.

De-aia imi place sa citesc numai carti cu roboti! De-aia nu mai suport sa vad in fata ochilor altceva in afara de benzi desenate de ceva ani incoace.

Imi place calatoria! Imi place s-ajung si la destinatie si sa fac poze spasmodic cu voracitatea unui turist japonez, cu fizionomia lui de felina bine dresata, cu limba ascutita de atatea accente grave din cuvinte si cu spatele incarcat de mosteniri grele, vecine cu apocalipsa. Stau mai mult decat e cazul la final si ma holbez la el ca intr-o vitrina de cofetarie.

Vine iarna…

Tre’ sa am grija sa platesc in avans mai mult la gaz, sa nu ma tavaleasca regularizarea in primavara.

Tudor Botezatu este un regizor foarte bun! Se uita la mine cum platesc in facturi in avans si cu fizionomia aia balaie, ca de cap de floarea-soarelui, ma fute la icre cu dragoste si ma tot admonesteaza cu accentul de iesean lasat de hazard in capitala:

Gojira, ma distrezi tu asa, in simplitatea ta!

 

 

 

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register