[MEMORY LANE] Ep. 10 Colectionarii misteriosi din era casetei

Ajunsesem in anul 1994. Imi amintesc ca ma duceam la tata in vizita pe langa patinoar la 23 august, actualul Flamaropol, o ardeam cu casetofonul cu baterii pe afara. La un moment dat am fost abordat de un baiat necunoscut, mai mare decat mine. ,,De unde ai tu muzica asta? Cine p*** mea esti tu de asculti Redman? Tu stii cine e?”. ,,Pai, e in gruparea asta cu EPMD, K-Solo, Das EFX”. ,,Ai auzit si de DAS EFX? Ia da ma casetele incoa”. Si uite asa am ramas fara 3 casete, nu erau originale, ce-i drept. Peste 2-3 zile, eram fix in aceeasi pozitie, re-abordat de acelasi baiat. ,,Uite, ti le-am adus inapoi, te stie lumea pe la Romana ca faci schimb de albume. Ai timp sa vii pana la mine?”. ,,Stai sa ii zic lu tata ca plec”. Ajuns la el. Paradis! Avea pana si albumul lui MC Ren ,,Kizz my black azz”, un disc pe care il consideram de poveste si de care nici nu credeam ca exista. NWA, tot, Public Enemy, tot, EPMD, tot. ,,Meeeama,  imi imprumuti si mie ceva, te rog mult”. ,,Orice vrei, numai sa le aduci inapoi ca daca ma faci sa te caut iese nasol”. Nu o sa ii dau numele baiatului, insa mi-a schimbat total perceptia despre cum trebuie sa arate o colectie de albume rap.

Totul organizat, pe ani, pe case de discuri, etc.

Lumea aceasta a schimbului de muzica avea niste repere enigmatice pentru cei nou veniti. De exemplu, cand te duceai la TNB sa schimbi muzica sau la Romana, din una in alta ajungeai sa o dai in acesti guru ai colectiilor. Toata lumea care venea sa schimbe albume acolo vorbea la greu despre Dox, Damian, Robotul, Costi (Mo Fayah), dar nimeni nu ii cunostea personal. Foarte putini aveau acest privilegiu sa ajunga la Dox in camera si sa se bucure de cei cativa metri patrati liberi in timp ce admira ceilalti aproape 12 mp plini cu LP-uri pe caseta, CD sau vinyl. Cu un an inainte se inchisese si Concordul, ultimul bastion la muzicii straine, un loc obscur care insa noua ne oferea atat de mari bucurii. Acolo te duceai cu caseta ta si iti alegeai albumul pe care il doreai. Evident ca ultima piesa de pe partea A nu era niciodata intreaga si pe partea B nu ti-o mai trageau. Incepea cu urmatoarea.
Parca in compensatie se deschisese in pasaj la metrou la Universitate, o mica taraba, unde totul se baza pe continut. Aveau niste coperti scoase la imprimante matriciale, le mai vezi si azi din pacate la Posta Romana. Gaseai absolut tot ce vedeai la YO! MTV RAPS, chiar si Smif’n’Wessun, care era mega fresh atunci. Imi amintesc ca stiam ca trebuie sa apara Doggy Style, m-am dus la oameni si am zis asa: ,,Cand primiti Snoop Doggy Dogg?” ,,Cam in 2 saptamani”. ,,Hai ma, chiar nu se poate mai devreme, va dau 5000 pe caseta, vreau sa il am primul” (era 1500). ,,Bine, vino peste 5 zile, tot pe la ora asta”. Emotiile pe care le-am avut in metrou cand stiam ca mai sunt 2 statii si ca urma sa tin in mana caseta copiata dupa originalul de la Doggy Style au fost imense, greu de descris. M-am inchis apoi in camera mea si l-am ascultat cap coada de 4 ori la rand!!!

 

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register