[UPDATES] Nicolas Jaar la Unfinished Festival

 

Ma uitam in jur si mi se parea ca toata lumea era putin agitata. Doua fete din spatele nostru se gandeau ce intrebari sa ii puna daca vor fi nominalizate, un tip din fata mea ii zicea iubitei sale ca spera sa puna si niste muzica, ca parca ar fi atmosfera altfel. T era langa mine si ma atentioneaza: A intrat. Uite ce simplu e. Asa ma imbrac eu cand merg la magazin. O camasa de blugi, niste blugi tociti, o pereche de adidasi vechi si rucsacelul in spate. S-a pus pe scaunul care ne permitea sa il vedem si oarecum, imi dau seama si acum cand scriu, ca parca vorbesc de cine stie ce personalitate, in ciuda faptului ca omul este un geniu. Dar in realitate e pur si simplu foarte modest, timid. Farah Nayieri il introduce asa: I am in the presence of a king. El rade. Da din cap in stanga si dreapta, adica nu, si lasa privirea in jos.

Cumva, e foarte agitat. Se mai uita din cand in cand la laptop si asteapta intrebarile. Farah l-a purtat printr-o calatorie terapeutica, ea insasi confirmandu-mi asta cand am stat de vorba dupa interviu. He is an artist and he clearly doesn’t want to open un so easily, so I really had to work hard to get him to talk. It would’ve been a different situation if I was alone in a room with him. He was too shy: the public, the camera. Asta pentru ca nu punea muzica. Din primele intrebari Nicolas i-a dat de inteles ca cea mai buna forma de comunicare pentru el este muzica, in ciuda faptului ca singura pregatire muzicala au fost 5 lectii de pian si in rest pura pasiune, perseverenta si curiozitate. Am citit de foarte multe ori interviuri cu el in care se vede clar ca este jenat atunci cand este intrebat de probleme de identitate culturala si relatia cu tatal sau, iar Farah a pus accentul pe copilarie, evolutie si conflinctul interior generat de background-ul lui cultural: Yes, I had some issues. And I grew up mostly near my mother. I didn’t have many friends, but I was always with my mom’s friends, whatever that means. Albumul Sirens reprezinta un manifest muzical impotriva problemelor culturale existente in America, Jaar fiind tot timpul deschis atunci cand a venit vorba despre cat de afectat este de ceea ce se intampla acolo, inclusiv cand Farah l-a intrebat: This is why I left, a zis el atunci cand Trump a fost adus in discutie.

Au vorbit despre influentele lui muzicale, despre cum defineste el stilul lui muzical care a evoluat din an in an, despre cum se exprima el in muzica prin prisma a ceea ce simte: I scream through music. But silence is also screaming.

A ramas sa discute cu noi. Eram vreo 20 de oameni stransi in jurul lui. La fel de timid, cu privirea in pamant, face pe rand cunostinta cu fiecare.

What advice would you give to young electronic musicians?

Is it for you? Well, pick 3-4 songs that you really like. Listen to them for like 1 week on and on. Then try different types of songs and listen back to the first ones. You will realize that you really need to research and constantly look out for something new.

How would you describe yourself as an artist?

I can’t answer that question. I just can’t. I just do research. That’s my thing. I want to evolve and do research all the time.

Where do you feel most comfortable: in the studio or in front of an audience?

Letting people see how the process looks like would be a great idea. It depends on my mood, but I think a combination between the two of them would be nice to try.

A mai raspuns la cateva intrebari legate de inspiratie, despre activism si unii oameni i-au propus colaborari. Apoi si-a luat rucsacul in spate si a pornit pe Calea Victoriei.

 

Nicolas Jaar. Modest. Timid. Geniu. Dar el nu isi asuma pozitia asta. Ceea ce intr-un fel sau altul, e interesant. O arata prin muzica, nu prin vorba.

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register