[BRUK] Cu castile in urechi si anxietate in suflet

Ah, imi era dor sa scriu aici. E primul articol pe anul asta in sectiunea BRUK si am prins si un moment fantastic de bun. Am o pofta de scris si un flow care a luat nastere din momente naspa. Da, nu degeaba majoritatea artistilor (de-a lungul timpului) sufereau de diferite boli sau stari nasoale. De acolo izvorasc toate ideile misto. Asta se aplica si in muzica, si in scris. A nu se intelege gresit, nu inseamna ca doar asa se face, dar atunci cand esti pasionat de muzica sau de scris, de pictat sau desenat, de dans sau cantat, acestea devin cam cele mai faine metode de self-therapy. Asa ca, m-am gandit ca daca si tu esti ca mine sau ai trecut prin aceeasi perioada, o sa te ajute articolul asta.

 

Eu ma retrag in scris, de cele mai multe ori, dar niciodata fara muzica.

 

Muzica face parte din mine, iar uneori am impresia ca sunt la fel de dependenta precum sunt de o tigara atunci cand sunt efectiv foarte stresata. Trag cateva fumuri si parca ma mai linistesc. Uneori, muzica amplifica sentimentul de sufocare, amplifica overthinking-ul si toate cele, mi se face pielea gaina si stau si privesc in gol. Apoi, cateva secunde mai tarziu, secunde care de multe ori par o eternitate, ma apuc sa tastez ca nebuna si nici nu imi dau seama exact ce scriu. Doar curge asa, de la sine. Asta sunt eu. Cu castile in urechi si anxietate in suflet. O doza mai mica acum, ce-i drept, datorita faptului ca I grew out of it, dar trebuie sa fi pregatit sa iti asumi ca va ramane mereu o pata acolo. E asemenea unei tranzitii proaste dintr-un set live care a fost inregistrat. Nu ti-ai dat seama sau poate ca nu ai mai avut cum sa indrepti greseala fara sa isi dea cineva seama, asa ca setul a fost inregistrat cu tranzitia aia naspa. Iti asumi, o accepti si treci peste, dar tot ramane un sentiment de ah, de-as fi putut sa nu fac asta. 

 

Am vazut de foarte multe ori reactii ciudate ale oamenilor carora le vorbeam despre anxietate. Din pacate da, a devenit un fel de trend. Toata lumea sufera de asta, dar nu e ceva de care sa faci misto sau ceva ce trebuie ignorat. Nici de catre persoana in cauza si nici de catre oamenii din jurul ei. Am invatat de la sedintele cu un psihoterapeut ca in ciuda faptului ca din ce in ce mai multi oameni sufera sau cred ca sufera de anxietate, adevarata problema ia nastere inca din copilarie si acel pattern este amplificat de anumite evenimente nasoale care te marcheaza. Cum te marcheaza? Prin repetitie. In momentele nepotrivite. Daca ai ajuns intr-o stare nasoala si aveai anumite obiceiuri, reactii, comportamente, ganduri, exista foarte mari sanse ca atunci cand esti ok, lucrurile merg bine si sunt frumoase, o criza de anxietate sa dea play acelei repetitii. Iti revine practic instinctul de a reactiona asa cum faceai in situatile care te-au marcat. Eu am simtit-o si o simt pe pielea mea. Iar daca nu as fi avut muzica si scrisul, probabil ca nu puteam sa le fac fata.

 

Sunt super multi oameni misto in industrie care sufera de tot felul de atacuri de panica, trec prin momente nu tocmai placute, sunt tristi, sunt singuri, au anxietate sau depresie. Am vazut cu ochii mei ce efect a avut muzica asupra lor. Ii impinge de la spate. E ca o transfuzie, oricat de ciudat ar suna asta. Iti purifica interiorul intr-un mod in care nu cred ca orice altceva ar putea. Pana la urma, muzica a existat de la inceput in fiecare cultura. Se manifesta in diferite moduri, stiluri, are diferite insemnatati si tonalitati, diferite mesaje si e folosita in diferite moduri. Sunetele ne ajuta, ne dau un impuls. Am vazut cu ochii mei ce efect a avut muzica asupra oamenilor din industrie care au trecut sau trec prin perioade grele. Ma uit adesea in birou si realizez cat de amuzanti suntem noi: unul asculta dnb sau hip-hop, la mine bubuie muzica electronica in casti, de la un alt birou se aude un r&b si tot asa. In functie de starea fiecaruia, exista un gen muzical care ne ghideaza. Unul da din cap, altul da din picior.

 

Cu castile in urechi si cu anxietate in suflet. Si nu cred ca o sa imi mai fie vreodata frica sa recunosc asta. Ba e chiar foarte misto. Te ajuta sa faci foarte multe lucruri, sa devi mai concentrat, mai optimist, mai dornic sa faci chestii misto care te implinesc. O simt pe pielea mea. Si din nou, cunosc multe persoane care trec prin asta. So, daca si tu simti ca nu esti ok sau ca ai nevoie de ceva, scrie-mi. Asculta muzica, scrie, picteaza, danseaza, sparge o farfurie :). But don’t hide, fight it. Si da, revin la muzica. Muzica e omniprezenta in viata mea. Lucrez in domeniu 24/24, 7/7. Am inceput anul cu aproape 4 job-uri care se invart in jurul muzicii si simt cum ma hraneste din ce in ce mai mult. Cred ca am ajuns la concluzia ca as fi goala fara muzica. Pur si simplu, sentimentul ala cand visezi ca pici in gol, ca dispare orice urma de energie si miscare inauntrul tau.

 

Asa ca da, music is the key. And remedy 🙂

 

Jo.

 

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register