Ah, a trecut ceva timp de cand nu am mai scris, dar sper ca nu mi-am pierdut indemanarea. Din contra, simt cumva ca am mai multa inspiratie ca niciodata. Mi-am dat seama, chiar daca a fost in contextul unor circumstante mai putin placute, ca nu strica deloc sa mai iei o gura de aer din cand in cand. Eu nu mai stiu cand a fost ultima data cand mi-am luat liber fara sa am nicio tangenta cu munca, dar acum ca am facut-o, simt ca pot sa privesc mai limpede lucrurile. Si in timp ce contemplam eu la nemurirea sufletului, mi-am dat seama ca nu prea am mai ascultat muzica electronica in ultima vreme. Cu toate ca lucrez in industria asta si am contact direct cu artisti, pot spune cu mana pe inima ca nu am chef de bubuiala in casti sau in boxa. Nu ca nu imi mai place, nu ma intelege gresit. Doar ca de cand am inceput sa sortez atat de mult muzica pe care o ascult, incat mi-am dat seama ca am incheiat multe relatii platonice care s-au infaptuit din pura adaptare la turma. Ascult periodic artisti care simt ca imi transmit cu adevarat ceva. Asta pentru ca eu una simt ca muzica electronica nu mai e ca inainte. Acum, pare ca e asa…

…just cheap. Si aici nu ma refer la absolut toti artistii. Doar…cativa.

Cred ca aveam 17 ani cand am auzit-o prima data pe Nina Kraviz. Asta e, sunt mai micuta. Bai, dar imi placea ce facea femeia. Nu era musai pe gustul meu, dar parca o asculta toata lumea si voiam si eu sa fiu acolo, in fata ecranului, sa ascult fiecare melodie, sa ii urmaresc fiecare set, sa stiu cine e si ce face Nina Kraviz. A fost o buna perioada de timp cand ascultam pe repeat setul Martinez Brothers de la Boiler Room Ibiza si iti jur ca dansam cu aceeasi pasiune de fiecare data. Apoi, am inceput sa ascult diversi artisti romani, unii wannabe, altii care pareau sa imi satisfaca poftele muzicale. Cu toate ca nu imi placeau serile in care doar asta ascultam, trend-ul era trend. Nu neg ca am o iubire nedescrisa muzica electronica, dar mi se pare ca exista o mare de oameni care se inchina la zeii nepotriviti si cumva, am fost si eu acolo.

Until one day when I decided to break up with my DJ. Da, pur si simplu am luat o pauza si am inceput sa citesc despre fiecare gen in parte, fiecare artist. Le-am urmarit indeaproape fiecare miscare, track selection-ul, productiile, live performance-urile. Atitudinea, in online si live. Tot. Am inteles ca unora le place dark, space-infused sounds, dar nu stiu care e diferenta dintre dark, minimal, techno si groovy. Am inteles ca unora le place la Loft si numesc muzica din Guesthouse “muzica de drogati”. Am inteles toata realitatea care nu era asa cum si-o imaginau unii si mi-am dat seama ca muzica asta nu uneste oamenii. Uneste anumiti oameni.

E fix ca intr-o relatie. Atunci cand esti doar in relatia aia, uiti de tot ce este in jur. Te prinzi acolo in hora si acolo ramai. Inspiri si expiri doar ce gasesti in relatia aia si crezi ca e suficient. Ca asta e tot. La primul date te-a cucerit cu kick-ul ala nebun, cu un bass de nedescris, cu un drop care ti-a adus cel mai sincer zambet pe buze si te-a umplut de energie toata seara. Dar la un moment dat obosesti. Obosesti sa auzi aceleasi sunete, sa vezi aceiasi oameni, sa traiesti aceeasi senzatie. Si cand vine momentul ala, trebuie sa iei una dintre cele mai bune decizii din viata ta. To break-up. E la fel si cu DJii. Vine momentul ala. Trebuie doar sa te uiti in balta si sa vezi ca sunt si alti pesti, care se potrivesc mult mai bine cu cine esti tu, care iti pot da senzatia aia pe care inca nu ai descoperit-o, care te vor ajuta sa intelegi mai bine arta DJingului si a productiei muzicale.