[BRUK] The girl with the back tattoo

Am scris si am sters articolul asta de o mie de ori. Nici nu credeam ca o sa il termin la timp pentru postat. Nici nu credeam ca o sa gasesc despre ce sa scriu. Dar uite ca am facut-o. Am calcat pe urmele lui Faibo si am impresia ca scriu non-sense-uri legate de ceva. Funny, right? Am cumulat si am procesat foarte multa informatie in ultima vreme si nici in scris nu mai sunt in stare sa ma descarc, oricat de mult as incerca. Iar eu cand incerc prea mult, nu imi iese si nu imi place. Incerc prea mult si ma blochez. Ma limitez. Ar fi bine sa nu cad in plasa asta, dar oricat de usor ar parea, nu e. Industria asta te obliga, te forteaza sa traiesti in prezent si in viitor in acelasi timp. Sa fii fresh si sa dai tot ce e mai bun. Poate suna cliseic si ai spune ca asa e peste tot, dar diferenta aici e facuta de faptul ca daca nu tragi, daca nu dai 200% din tine (in special ca fata, sorry) nu o sa te misti din locul in care stai.

 

De ce zic in special ca fata? Eu sunt anti-misoginism si am fost dintotdeauna. Mie nu mi-a pasat de toti idiotii/idioatele care luau la misto #metoo pentru ca mama a fost batuta in copilarie si eu am lasat un idiot sa dea in mine acum ceva timp. Iar in industria asta, dai de misogini si idioti care au impresia ca o silueta cu forme, ochi frumosi, un decolteu misto purtat pentru ca asa se simte femeia bine ce-te-doare-pe-tine?, trebuie sa isi asume sa faca chestii care nu tin de inteligenta, knowledge si tot asa.

 

E trist. Chiar e. Dar e misto sentimentul ala cand arati ca se poate.Trebuie sa muncesti de 10 ori mai mult, de 10 ori mai impunator si de 10 ori mai creativ. Dar expresia de pe fata ta atunci cand te uiti in oglinda si realizezi ce faci sau ce ai facut este de neinlocuit. De multe ori aveam impresia ca nu scriu misto, asta pentru ca imi setam mindsetul in asa fel incat sa fiu cat mai critica cu mine insami si sa imi ofer cat mai mult feedback constructiv. Asta am crezut ca o sa fac si cu muzica, si am facut-o pana intr-un punct. Pana astazi de dimineata. M-am trezit cu ochii umflati, acaparati de o nuanta rozalie cauzata de oboseala. Am avut doua zile in care am stat la pat si nu prea am fost in stare de nimic, dar mintea mea fugea numai cu gandul la munca. You gotta hustle, gurl! Nu stiu sa iau pauze si de cele mai multe ori ajung sa ma epuizez. Incerc sa invat usor, usor ca trebuie sa iau si pauze, dar e mai misto cand esti in priza si vrei sa dai 200%.

 

M-au lovit intrebari din toate partile, subconstientul meu sadic fiind ferm convins ca o sa ma doboare. Am simtit durerea aia pe care am simtit-o cand Alexandra, artista la care m-am tatuat, mi-a tras o linie dreapta fix pe coloana si efectiv am crezut ca imi crapa pielea si ca o sa mor acolo. Ma dureau toate intrebarile puerile: daca gresesti? daca nu o sa poti? daca nu esti in stare? cine te crezi? uiti ca nu e usor? daca te epuizezi? daca, daca, daca, daca. Daca o dai in bara? Dar hei, fix aici voiam sa ajung.

 

Daca o dau in bara o sa fiu acea girl with the back tattoo that fucked up. Si e ok si misto sa fuck up sometimes, cum ar spune M. Da, e bine. I forgot that. Pentru ca e misto sa inveti si de multe ori, inveti cel mai bine din niste fuck-up-uri. Dar pana sa ajung acolo, o sa continui sa dau 200% chiar daca o sa gresesc, nu mai pot, nu sunt in stare, nu cred in mine, nu e usor, ma epuizez. Si asta sper sa constientizeze orice femeie care lucreaza in industrie.

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register