Exista anumite momente in viata cand trebuie pur si simplu sa accepti faptul ca oamenii vor cauta intotdeauna un motiv pentru a justifica ceea ce in limbajul modern se numeste ,,hate”. Indiferent de context, acest cuvant pare sa defineasca comportamentul de ura, dispret sau misto infaptuit de o persoana fata de o alta persoana sau actiunile acesteia. Eh, pe limbajul simplu, cineva are ceva rau de zis fata de ceva sau cineva. Tot incerc sa inteleg industria muzicii electronice din Romania, dar am cam obosit. Prefer sa tac uneori, chiar daca spusele anumitor persoane mi se par efectiv lipsite de orice bun simt sau logica. Simt de multe ori nevoia sa ,,corectez” oamenii cu privire la anumite afirmatii, sa le aduc un contraargument, dar intr-o fractiune de secunda imi dau seama ca nu are rost, nu merita si nici nu va avea vreun impact asupra persoanei respective.

Mereu am fost de parere ca mai bine lasi muzica sa decida, dar uite cum hate-ul asta predomina si se ridica deasupra muzicii. Oamenii nu par sa mai aiba gusturi sau ca nu fiu ,,haterita” o sa zic ca pur si simplu oamenii sunt prea indoctrinati intr-un val care s-a izbit demult la mal. Si cat timp stai acolo pe plaja si astepti ca valul ala sa vina, sa vina, sa vina, ca era cel mai misto val, atunci o sa ramai acolo mult si bine. Important e sa nu uiti cand a venit acel val, de ce au venit altele dupa el si daca sunt sau nu sunt mai misto. Poate unele sunt fix la fel, sau par la fel, dar ceva e diferit. Unele sunt mai frumoase, mai puternice, mai sonore. Eh, dar uneori parca si urechile sunt chioare, nu? 🙂

Mi s-a intamplat de cateva ori sa fiu intrebata de ce am parerea aia despre un anumit DJ sau cum poti sa asculti muzica DJ-ului ala ,,ca e oribila” sau ,,e naspa” si tot asa. La fel cum de multe ori am auzit ,,dar cum sa nu iti placa X sau Y, ca rupe norma”. Eh, dar unde este libertatea de alegere? Pai, nu prea e, pentru ca aceasta asa zisa comunitate de iubitori de muzica electronica romaneasca, nu este in fapt si propriu-zis o comunitate. Da, imi asum ca am zis asta. Si iti zic si de ce.

Ceea ce defineste un artist nu este un set sau un track foarte bun, nu este un eveniment reusit si nici 100 super bune. Un artist misto, care mie una imi atrage atentia, e definit de implicare, de sinceritate si de asumare. In tot ceea ce face: de la atitudine, la promovare, la cum pune muzica, la cum vorbeste, la cum lucreaza si la cum se vede pe el insusi. Nu ma impresioneaza DJii care se dau cine nu sunt si nu ma impresioneaza DJii care au intrat in cercul vicios de copy-paste. Cum spunea un clasic in viata, domnul G, caruia ii multumesc pentru statement-ul pe care eu nu am avut de multe ori curajul sa il spun cu voce tare, ,,Astia mari trebuie sa invete sa fie pedagogi, sa isi asume ca au ajuns la nivelul ala si trebuie sa faca si asta, ca altfel, nu stiu ce naiba o sa se intample”. Si chiar asa e. Problema intervine atunci cand comunitatea, intre ghilimele, aia din fata scenei si aia din spatele ei, nu apreciaza cand si daca ‘ai mai mari sunt pedagogi. Implicit, nici lor nu mai are de ce sa le pese. Asa ca intreaga multime a adoptat hate-ul care ii ghideaza in a tria DJii asa cum ii taie capul, fara argumente si fara cunostinta de cauza. Iar lucrul asta se transmite mai departe, catre cei care pun muzica.

Asa ca fiecare face ce-l taie capul. Poate sa fie de bine sau poate sa fie de rau. Dar acolo se diferentiaza artistii pe bune de aia care meh, scartaie pe alocuri – aici ma refer din punct de vedere tehnic, creativitate, atitudine. Acest hate de care tot dau cred ca este generat de multitudinea de DJi si producatori care nu vor sa inteleaga ca valul vine si se izbeste de plaja. Nu mai am asteptari. Nu mi se pare deloc frumos si nici corect ca acest hate sa predomine si muzica sa fie pe locul doi. La fel cum nu mi se pare deloc corect sa spui ca un DJ e mai asa si celelalt e altfel doar pentru ca tu nu inghiti stilul sau genul muzical pe care il abordeaza. Sunt cativa artisti romani care au inteles cum sta treaba cu directia vantului si stiu destul de bine cand sa se ridice si sa faca valuri. Dar asta e alta poveste, pe care o urmaresc cu atentie si imi creste inima cand vad implicarea, dedicarea, pasiunea si modestia din spate.

Na, valurile vin si se izbesc. Urechile sunt chioare si ochii sunt surzi. Poate daca ne-am mai misca din loc si am merge sa ascultam si sa vedem si alte valuri, s-ar mai duce si hate-ul asta.