BRUK sau Broken Beat. Un curent muzical despre care multi nu au auzit sau pe care unii il considera demult apus. Am ales sa denumesc categoria asta asa pentru ca e o piesa care mi-a dat un reality-check (in legatura cu perspectiva asupra muzicii electronice) si m-a indemnat oarecum prin linia melodica usor imperfecta sa vreau sa redescopar melodii vechi, artisti de care poate nu ai auzit la fel ca acest curent muzical. O piesa bruk. O piesa bruk care m-a facut sa realizez ca inainte puteai simti autenticitatea artistului inca din primele beat-uri. 

S-au pierdut niste valori ale muzicii electronice. In ceea ce priveste scena de la noi, sunt puternic umbrite de trend-uri, de atitudinile unor artisti care s-au lasat influentati de o mentalitate complet gresita: i’m the best. S-au pierdut unele valori. Ei si-au pierdut autenticitatea. Iar aici intervine lupta interioara cu mine insami: nu s-au pierdut, ca si bruk-ul e acolo undeva, asa ca si valorile, si autenticitatea artistilor sunt acolo undeva. Le lipseste doar constientizarea. Da, nu mai constientizeaza ca muzica asta nu trebuie sa fie despre cat de bun esti tu, ci despre cat de bine reusesti sa transmiti cine esti prin muzica. Nu prin atitudine. Trebuie sa iti asumi ca esti artist – sa iti asumi modestia, perseverenta, autenticitatea. Trebuie sa iti asumi ca nu esti cu nimic mai presus ca ceilalti, ci ca esti pur si simplu tu. Nu ai nevoie de nimic altceva decat sa lasi muzica sa curga limpede, sa aduci aportul tau in industrie, nu sa dai copy-paste. Tu. 

Ascult in prostie melodia asta. De vreo 2 zile. Azi de dimineata inclusiv. Imi place. Imi place nebunia pe care o transmite fiecare sunet. Ma trezeste si ma inspira. Ma face sa imi amintesc de ce iubesc muzica electronica. Pentru ca nu tine cont de reguli, cum zicea Diana zilele trecute. Nu, nu tine cont de reguli. Nu limiteaza oamenii, nu iti impune o poveste prin cuvinte, nu e un gen muzical egoist. Asa cum nu ar trebui sa fie niciun artist. E o arta prin sunete. Prin experimentare. Prin sunete simple care puse cap la cap dau nastere unui portal in care intri si esti cine vrei tu, te misti cum vrei tu, iti imaginezi ce vrei tu.

BRUK e despre distorsionarea aia frumoasa care se evapora usor, usor. E despre cum traiesc eu prin muzica, ce ma face sa simt. E despre oamenii din industrie pe care ii intalnesc si despre care as vrea sa scriu. Sa scriu – pentru ca dincolo de evenimente, exista niste povesti misto. O sa scot oameni la cafea sa dezbatem diferite subiecte legate de muzica electronica. Despre artisti. De la noi, din afara. Oameni care iubesc muzica asa cum e ea, fara sa ii ceara explicatii si fara sa judece. Iar pana data viitoare cand o sa va povestesc de la cine am invatat eu treaba asta cu autenticitatea, va las cu melodia aia. Melodia aia care mi-a amintit de ce iubesc muzica electronica. Pentru ca nu e perfecta. E oglindirea artistului. Si niciun artist nu e perfect. Dar fiecare artist poate fi autentic.