Ultima data cand am pus muzica a fost prin 2008. Ma mai lovesc si acum prin birou de mapele de CD-uri, ma uit prin ele ca intr-un album foto din copilarie si-mi amintesc aproape toate piesele si chiar momentul in care am scris CD-ul. Incerc sa-mi revin din nostalgie, dar loveste cu putere din nou: au trecut 10 ani. Cu acest flash back, imi dau seama ca nu doar CD-urile sunt cele care au disparut, ci ca nimic nu mai e la fel.

Cred ca anul 2008 a fost unul revolutionar in tot ce inseamna industria DJingului in Romania si un punct de cotitura in care s-au pus bazele industriei pe care o vedem astazi. Sa scoatem de la naftalina cateva amintiri si sa vedem cum stateau lucrurile cu 10 ani in urma, pe vremea cand nu existau softwareuri, controllere, sau console.

DJingul in 2008.

Daca aveai de gand sa te apuci de pus muzica in 2008, dura putin sa te razgandesti si sa te orientezi spre alte domenii. Mai bine te faceai bucatar J. Daca totusi treceai de primele hopuri, iti dadeai seama ca sunt niste pasi de urmat si destinul parea ca e cu totul impotriva ta. Ce era de facut? Muzica, promo mixuri, pierdut noptile in cluburi ca sa te imprietenesti cu DJul si staff-ul de acolo, poate poate te chema si pe tine cineva cand se imbolnavea rezidentul si aveai momentul tau de glorie. Te credeai DJ de house? Dina Vass, Piensa en ti si Coracao erau cele mai house piese din programul tau. Dupa toate astea, la final era inevitabil sa nu ajungi DJ la o nunta sau un botez. Sa le luam pe rand:

Muzica.

Muzica era cel mai simplu de procurat. Aveai DC++, SoulSeek si prieteni. Gaseai aproape tot ce aveai nevoie intr-un fel sau altul pe internet, iar treaba era sa lasi la download noaptea tone de giga de mp3-uri, pe care a doua zi dimineata cand te trezeai sa le sortezi. Si aveai ceva de sortat. Gaseai piese noi care nu puteau fi niciodata puse in club, niste remixuri crunte, cateva piese pe care nu le stia nimeni, plus 2-3 piese de radio pe care oricum le aveai si poate, un remix electro de la o piesa r&b. Sa zicem ca intr-o luna buna gaseai 15 piese cu care sa faci un promo mix. Te puneai pe treaba …dar, de unde scule?

Promo mixurile.

Promo mixurile erau CD-urile alea pe care toti prietenii si cunoscutii ti le cereau cand auzeau despre tine ca esti DJ si-ti ziceau: “Bro, imi faci si mie un cd pentru masina cu clubbin’?”. Pentru orice DJ la inceput, era un vis implinit. Sa-i rasune mixul la stop intr-o Solenza cu subwoofer in portbagaj. Sa poti face promo setul era o intreaga aventura. Aveai muzica, dar nu aveai nici urma de echipament acasa. Nu existau softwareuri, nu exitau controllere, nu existau console. Trebuia sa vorbesti la clubul unde puneai muzica (asta daca puneai) si sa ii rogi frumos pe patroni sau pe manager sa te lase si pe tine in timpul saptamanii, ziua, sa folosesti playerele si mixerul de acolo, ca sa-ti inregistrezi un set.

Trebuia sa te cari cu laptopul cu Sound Forge dupa tine, pentru ca nu existau recordere. Dupa ce iti bateai capul 2 ore sa setezi softul, te apucai de inregistrat si, de cele mai multe ori, dupa ce primele 2-3 piese iti intrau, greseai pasajul de mix la piesa 4 … si trebuia sa o iei de la capat. Din experienta, dura cel putin 2 zile sa faci un set demn de scris pe CD. Dupa ce terminai, incepea “distributia” catre toti prietenii, toti DJ-ii pe care ii stiai si le mai lasai si prin barurile in care te duceai, ca poate te chema si pe cine cineva sa pui muzica acolo.

Pierdut noptile prin cluburi.

Dupa ce aveai muzica si promo setul, trebuie sa iti pierzi noptile prin cluburi si baruri sa te imprietenesti cu toata lumea. Era important ca DJ-ii sa te tina minte si sa afle intr-un fel sau altul ca si tu mixezi. Dupa care urma sa bei 2-3 shoturi cu ei si la final sa te lase si pe tine sa pui o piesa cand fugeau la baie.

Ca sa te stie si barmanii care aveau mare influenta atunci in alegerea DJ-ului in club, te asezai mereu la bar si comandai niste Four Roses, Wild Turkey sau Jameson, ca sa vada ca esti un cunoscator. Tineai ritmul pe pahar, zambeai la fiecare pasaj de mix al DJ-ului si bateai cu degetele in lemnul barului inceputurile de masura sau pasaje ale piesei. La final, lasai spaga de parca ai castigat la Loto. Doar asa ajungeau barmanii sa te tina minte pentru ca atunci cand ajungeai la pupitru sa pui o piesa, ei deja sa fie fanii tai.

Nunta si Botez.

Pentru ca in cluburi era greu sa ajungi, existau si variantele nunta si botez. Prietenii tai DJ faceau la greu nunti si te luau oricum si pe tine sa-i ajuti la carat si montat boxe. Ce putea sa fie rau la o nunta la Casa Bucur? Plecai la 14.00 de acasa, bagai 2 boxe, 2 stative, niste cabluri si un case cat Casa Poporului in care aveai 2 playere 100s si un DJM 300. Ajungeai la restaurant, trageai 2 cabluri, 2 prelungitoare si asteptai sa vina mirele si mireasa. Nu o faceai pentru bani, Il ajutai pe fratele tau DJ care deja avea ceva giguri. Mai puteai si tu 2-3 piese, un Tom Jones, Vaya Con Dios, o La Bamba. Primeai meniu complet, de la aperitiv pana la tort si rezistai langa prietenul tau DJ care trebuia sa stea pana la final, ca sa poata lua cash-ul si sa stranga jucariile.

Era mega scoala treaba asta cu nuntile si era cam singura varianta ca sa incepi DJingul si sa intri in industrie. Daca la club erai platit cu 80 sau 100 lei pe seara, la o nunta prindeai chiar si 250 – 300 lei. Daca ajungeai sa ai o nunta si un botez pe saptamana, deja te aranjai cu cateva milioane bune pe luna.

Care-i treaba acum?

Gata cu nostalgia! M-au furat amintirile si imi dau seama ca au trecut 2 ore bune de cand visez la tinerete. Sunt in sediul DjSuperStore si sunt inconjurat de cele mai tari echipamente la care poate visa un DJ. Si nu pot decat sa ma gandesc ca 2018 e anul in care ai la dispozitie orice tooluri ca sa poti pune muzica. Daca in urma cu 10 ani trebuia sa dai din colt in colt, acum ai absolut tot ce ti-ai putea dori.

Deci nu ai nicio scuza ca sa nu devii un Badass DJ. Iti trebuie doar pasiune si o doza mare de munca, iar tehnologia e de partea ta…de data asta.