[FOLCLOR AUTENTIC] Cum sa iti bati joc de o meserie frumoasa

Avem o problema nationala care ar trebui discutata in parlament. Suntem inconjurati de frizeri, taximetristi si … DJ. Carnet avem aproape toti, de tuns nu are cum sa fie greu, iar Youtube-ul e plin de muzica. In contextul dat, mi se pare ca e super usor sa-ti gasesti un job in 2018. Din capul locului, nu vreau sa batjocoresc niciun DJ si nici sa par destept. Ideea este ca nu vreau sa ajung sa-mi fie rusine sa spun ca am fost DJ.

De unde a plecat meseria de DJ.

Daca ne uitam in urma sa vedem cum a aparut si cum a evoluat meseria asta, o sa radem si o sa ne spunem ca erau super primitivi. Niste punatori de muzica de la radio, alti nebuni care incercau sa mixeze piese hip hop pe platane si altii care incercau diferite variante sa puna piesele pe beat pe casetofoane. Nu existau echipamente cu pitch band si brandurile nici nu se gandeau sa adauge functia asta pe un platan ca sa o foloseasca cineva.

Erau doar nebuni ambitiosi care incercau sa lege piesele fara a face pauza intre ele. Pe vremea aia, DJul era si MC. Mai vezi si acum dume in filmele americane cu DJi care prezinta piesele ce urmeaza. Cum te-ai simti la un festival daca artistul s-ar opri dupa fiecare piesa si ar prezenta piesa urmatoare? Penibil in 2018.

Epoca de aur.

Dupa ce s-a rezolvat problema cu pusul pieselor pe beat, a inceput smecheria cu scratch-urile. Rapperii dadeau partyuri si se intreceau in skilluri, iar cei cu muzica electronica si-o ardeau underground cu petreceri obscure in fabrici dezafectate. Ambele segmente au contribuit substantial la evolutia industriei si au reusit sa atraga atentia asupra acestei meserii. Putem spune ca anii ’80 au reprezentat epoca de aur in care DJingul a inflorit din toate punctele de vedere. Muzica s-a diversificat, au inceput sa apara echipamente profesionale, iar brandurile pe care le vezi azi ca fac echipamente de DJ erau conduse de niste DJi inconjurati de prieteni electronisti care puteau sa le construiasca un mixer cu ce aveau prin dulap.

Iesirea din intuneric.

Au inceput sa apara baieti care frecau discurile, cu titulatura de DJ. Oamenii au inceput sa-i aprecieze si sa le observe talentul si skilurile, selectia de muzica si playlistul. Au inceput sa fie din ce in ce mai multe petreceri si chiar festivaluri dedicate DJilor. Imi aduc aminte si acum cat de greu era sa explici lumii ca esti DJ. Multi nu inteleg nici acum ce faci. Stau si se uita lung la tine, scot 2-3 onomatopee, culcand capul usor spre umarul drept, ca si cum ar tine o pereche de casti pe el, incercand sa reproduca postura DJului care face scratch. Cu toate ca si in Romania am avut baieti care puneau muzica in discoteci de pe vremea comunistilor, cu titulatura la fel de comunista de Prezentator de Programe Muzicale, meseria de Disk Jockey a rost reglementata de ministerul muncii abia pe la jumatatea anilor 2000. Tot atunci a inceput sa explodeze si la noi in tara, astfel incat acum gasesti cate un DJ la fiecare scara de bloc.

De ce sa te faci DJ.

Eu m-am apucat sa pun muzica prin scoala generala. Am poze cu mine de la 13 ani cand puneam muzica la un revelion organizat de Crucea Rosie din Bucuresti. Derulam pe un casetofon, scoteam caseta si o bagam in combina sa ii dau play. Facem asta toata noaptea. Cam pe la 18 ani am ajuns prima data sa pun muzica in club si. Gasesti aici un articol despre cum era industria muzicala atunci si cum e acum. M-am apucat de DJing pentru ca imi placea muzica la nebunie. Ascultam o piesa de 10 ori si incercam sa o simt ca sa inteleg ce sentimente poate sa trezeasca. Imi placea mult sa spun o poveste din pus muzica, sa organizez piesele, sa le gasesc ordinea perfecta si ma spargea cand vedeam ca lumea reactioneaza si ca reusesc prin 3-4 piese legate intr-un anumit fel sa ii bag intr-un film. D-asta m-am apucat de pus muzica. Ulterior, am inceput sa fac si bani din asta si atunci a devenit si mai interesant.

Unde ne-am stricat.

Totusi e ceva fundamental gresit in meseria asta si vine fix de la noile generatii. Daca vrea cineva sa ma bata si sa-mi zica ca-s un batran frustrat care nu are ce sa comenteze, sa vina sa discutam despre subiect la o bere  si o sa plecam de mana, ca fratii. Oamenii care au inceput meseria asta au facut-o din pasiune si din dorinta de a exprima ceva prin muzica. Asa au ajuns sa apara la televizor si sa puna muzica pe stadioane. Plecand de la ideea de arta, toata smecheria se strica atunci cand intervine banul. E simplu sa faci 100 de euro pe seara cand pui muzica de pe Youtube la o nunta obscura. E simplu sa faci 100 de euro pe seara in bataie de joc, dand click in Winamp la hore si latino. Te caci in ea de pasiune cand iei 100 de euro pentru un jukebox vorbitor.

Cum se inmultesc pestii.

Nu ar fi o adevarata problema, daca nu ar fi la scara larga. Cum am stabilit deja ca avem un DJ la fiecare scara, concurenta dintre ei e din ce in ce mai mare, iar principalul factor de departajare este pretul. Am scris aici si articolul in care spuneam ca o sa gasesc cel mai ieftin DJ din  Romania. Toti se ingramadesc la bani si scad la pret ca sa poata sa castige un client pe ici pe colo, dar niciunul nu se gandeste ce sa faca in plus ca sa ia mai multi bani. Merge sa mai scanda inca 20 de euro daca oricum nu fac nimic in plus, iar pentru cateva ore de click-uri pe Youtube, nu si-ar putea lua un job in care sa munceaca la fel de putin si sa  castige la fel de mult. Accesibilitatea la meseria asta, e la fel ca la taximetristi: ai carnet? Te faci sofer. Nu conteaza ca nu stii strazile, ai Waze. La fel au ajuns si oamenii care pun muzica. Au acces la Youtube si 2-3 siteuri de torenti? Pefect, lasa ca invat eu titlurile pe parcurs. Oricum mireasa vine si imi spune ea ce sa pun.

Nu as vrea sa-mi fie rusine sa spun ca am fost DJ.

Toate cacaturile aste de mai sus nu fac decat sa strice imaginea acestei meserii. Daca standardul va ajunge sa fie asta, meseria de DJ o sa fie tratata ca un job de cacat. “Ce e ma, vine ala pune 2-3 cantece si aia e”. Cu cat toata lumea trage in jos la bani si ofera servicii din ce in ce mai proaste, o sa ajungem sa fim considerati ca niste frizeri de cartier, care lucreaza intr-un apartament de la parterul unui bloc. Nu e complicat ce trebuie sa faci, trebuie doar sa citesti primele 3 paragrafe din acest articol ca sa vezi de unde a plecat si unde a ajuns meseria asta. Oamenii aia o faceau din pasiune, aveau un scop, isi doreau sa ajunga undeva. Oamenii aia au ajuns si bogati si fericiti, pentru ca au facut bani din ceea ce le place. Altii or sa moara saraci si tristi, pentru nici nu fac banii pe care ar putea sa-i faca si nici nu fac ceea ce le place. Fenteaza viata mediocru, isi bat joc de o meserie frumoasa, pentru ca nu inteleg in ce se baga. Le e lene sa-si caute un job de zi si vor sa traiasca de pe o zi pe alta dintr-un ciubuc.

Meseria de DJ nu a aparut peste noapte si nici nu a fost inventata de tine. As vrea sa avem o industrie de milioane de DJi care fac miliarde in fiecare weekend. O industrie in care oamenii sa aprecieze meseria asta si sa o considere o arta. As vrea sa nu fim si in domeniul asta ultimii oameni de pe pamant si sa nu avem nimic de spus. Ne trebuie DJi cu pasiune si ambitie pe care sa-i putem transforma in superstaruri. Apuca-te si tu de pus muzica, dar te rog fa-o din pasiune si respecta ceea ce faci. Daruieste-ti timp si contribuie cu ceva, fa-te remarcat si arata oamenilor ca DJul e mai mult decat un jukebox de 2 lei.

Be sociable

Comments

  • Alin
    04/21/2018

    Super fain articol. Chiar mi-ar places say stau la o bere si o poveste cu tine. Am avea muuulte de povestit! Big up!

    • Alin
      04/21/2018

      Scuze pentru gresellei de ortografie, din prea mult entuziasm n-am fost atent la autocorrect :P.

  • Paul Damixie
    04/21/2018

    Foarte bun articolul 🙂

Post a Comment

You don't have permission to register