Mi-am luat o pauza cam mare.

Genul ala de pauza care e prea mica, ca sa-ti revii si prea mare, ca sa ai aceeasi eficienta cand te apuci munca din nou.

E groaznic!

Stiti prostia aia de film supraevaluata cu ala de se uita pe geam in gol si in spate se aude muzica clasica? Practic, am descries marele premiu de la Cannes din ultimii 15 ani…

In timp ce ma sfortez sa intru iar in rutina aia care-mi da sens, am pus Sun O. E ceva apasator si malefic in muzica aia. In buclele alea care se duc la vale. In temele alea insinuante, care nu-s niciodata clare, niciodata conclusive, niciodata nu-ti explica nimic. Este punctual de maxima arta din drone metal. Ma chinui sa ies din lenea asta cleioasa, turnand kile de cafele la fel de negre ca si acordurile alea apasate si distorsionate care ma mana sa nu prin radacini pe canapea.

Desi, e bine pe canapea!

La televizor este Ed Wood, filmul biografic al celui mai prost regizor din istorie. E un citat care mi-a atras atentia:

,,Oamenilor nu le mai plac filmele horror clasice. Nimeni nu mai are rabdare pentru lucrurile clasice”.

Se vede ca e film facut in ’90. Chiar si numai din replica asta. Acum se canta prohodul preamaririi clasicului. Bohemian Rhapsody… Suntem atat de obsedati de calatoriile astea in trecut incat avem festival cu toti ratatii muzicii nouazeciste, adunati gramada. Ce tare ar fi sa se ia Coolio la bataie cu Ace of Base.

Off topic: stiati ca Ace of Base e de fapt o trupa nazista? Am mai vorbit despre asta? Cautati…

Din Sun O e greu sa iesi. Melasa aia dronista se ingroasa pe masura ce lasi piesele lungi de zeci de minute sa curga.

Si ma tarasc afara cu Manequin Pussy si Sleaford Mods.

Manequin Pussy e un pariu personal de-al meu. O trupa de gagici care se invart intr-un fel de curent post Seattle. Imi place ca e productia serioasa, dar lasata sa rasufle pe alocuri. E o muzica cu o naturalete. Astept de ceva vreme sa iasa albumul. Na, ca iar e referinta la o grunge. Mai clasic de atat, in tot ce inseamna alternative nu exista. Sunt ipocrit…

Iar cu Sleaford Mods e altceva. E atat de bruta muzica aia a lor, incat ma chinui, pe alocuri sa inteleg unele cuvinte. Ma rog, e si din cauza accentului british, cogney, agresiv pana la Dumnezeu. E ceva absolut seducator in cum pronunta un englez sadea cuvantul “fucker” . Asta e o trupa de punk din doi cetateni, care n-are tobosar. Tobele sunt minimale, programate si doar tin ison in background valului de trolling si haterism justificat venind din gura celor doi. “OOOOOOOOHHHHH NOOOOOOOOO, THE EXPERTS ARE COMING”.

Am dat de ei, ascultand Prodigy, ca sa fiu sincer, caci au o piesa impreuna.

Imi place muzica cu atitudine punk, sunt treaz!

Am parasit canapeaua, ma uit la ea condescendent. Nu mai are nicio putere. Pana pe seara, ma duc sa comit adulter cu scaune de birou.

Ma duc sa las muzica de fm, pentru aia nefacuta pentru top.

Coaie, Sun O, o farama de satanism si Sleaford Mods.

Asta va doresc!