Acuma, o sa va zic o poveste scurta… Foarte scurta! Asa e prima data!

Era vara lui ’96. Liniste, un soare care nu ierta nimic si ardea si sufletul din tine, si o dragoste neimplinita fata de vecina mai mare cu 7 ani decat mine imi tineau luna iulie vie.

Serile, cand incepea sa devina umbra mai eficienta, luam de urechi casetofonul meu Sharp impreuna cu alti cetateni, din care eu eram cel mai mic ca varsta, ne duceam sa jucam baschet si sa postim beri si lichior Tanita de zmeura. De-abia iesisem din imperiul Seattle, de-abia scapasem de Nirvana, Alice in Chains si Pearl Jam. Faceam cumva turul de onoare a tot ce puteam gasi din New York Hardcore: Biohazard, Madball, Subzero, Kraut si mai erau niste dubiosenii pe care chiar nu le mai tin minte. Trebuia sa experimentez ceva… Nu prea ma mai satisfacea nimic. Cautam…

Black-metal-ul n-a fost raspunsul, desi am incercat tot ce mi se recomandase ca fiind elita.

Ascultam mult jungle facut de tot felul de cumetrii care copiau fara nicio noima tot ce era la moda.

Ma lafaiam printre Ice Cube, Ice T, Ll Cool J, Naughty by Nature si Cypress Hill, da’ nu intelegeam referintele la droguri si se pare ca nici hip-hop-ul nu era raspunsul…

Dintr-o data, într-o dupa-amiaza, stand si atarnand la magazinul unui prieten care practic m-a crescut, vine Teo si-mi da în mana Roots.

​Și zice condescendent:
​- Na Gicuta , ultimu’ Sepultura !
Iau caseta, fug acasa, derulez si dau play… Dupa 30 secunde mi-am dat seama ca ala este albumul care o sa ma faca din baiat, barbat. Max Cavalera imi plesnea sufletul cu vocea si Igor, frac’su, urechile, cu tobele. Mai ascultasem eu Sepultura, dar asta era altceva! Era death metal intergalactic, venit din viitor cumva. In viata mea nu mai auzisem tobe care sa sune asa. Totul era exact la locul lui si suna mare… Foarte mare! Razboiul se terminase! Linistea se asezase in sufletul meu de copil chinuit de hormoni. Vecina nu mai prezenta niciun interes, soarele nu mai parjolea. Cea mai tare vara din copilaria mea a avut ca soundtrack albumul ala. De atunci, de fiecare data cand mijeste vara, imi iau frumos CD-ul cu Roots si iau drumul Tandarelului.
Vecina s-a maritat, are 3 copii, dar nu ma mai intereseaza asta, inca din vara lui ’96.