Imi place cand vad fini cunoscatori cum cad in groapa emotional-autosuficienta.

Imi place cand vad lacrimi swarovsky de crocodil varsate pe randul 6, locul 21, la mall.

Imi place sa vad cum curge siropul emotiei pure, printre inghitituri de cola zero si printre muscaturi de porumb expandat, fie in aranjament floral, fie in forme geometrice galbui-echilaterale, acompaniate de branza sau salsa.

Am putine bucurii in viata. Pe langa mancat, o mai am si pe aia a observarii atente a oamenilor care mananca. Mancarea se adreseaza viscerelor, stomacului, matelor. Am mai zis ca-mi plac lucrurile din mat. Alea nedigerate scuipate fara prea mult discernamant! Deci, atunci cand mananca, oamenii isi dechid receptorii viscerali pentru nevoi bazice si se scurteaza, invariabil, calea catre stomac; si la propriu, si la figurat. Si totul intra si iese din ei nefiltrat. Cu alte cuvinte, oamenii se destainuie cand mananca.

De-aia plangi mai usor la usor la filme cand bagi popcorn.

De-aia a curs cu muci dupa leoarpa aia lacrimogena cu Lady Gaga.

Ipocrizia nu vine atunci cand plangi la o vrajeala d-asta facila. Lumea are nevoie de vrajeli facile. Ipocrizia vine cand incerci sa convingi pe aia din jur ca sunt nistre brute insensibile, pentru ca nu simt furnicaturi in preputuri si labii superioare cand se intampla magia pe marele ecran.

Si brusc, anumiti oameni descopera anumite emotii. Iar la primul contact, nu poti decat sa razuiesti stratul lor de deasupra. N-ai cand sa intri in adancimi, dupa o durata de 90 pana la 120 de minute. Mai ales cand ai gura plina. De emotie…

Si dupa ce iesi imbibat de simtaminte din gama morala superioara, vrei sa luminezi semenii. Si incepi sa predici! Esti preafericit!

“Veniti de luati lumina” !

Esti ca un raw vegan plecat intr-o misiune de convertire a pacatosilor carnivori.

Imi pare rau, imi plac lucrurile cu carne! Trebuie sa fie carne pe sub pielita aia transparenta cu care ai primul contact. Da, stiu, la pui cea mai buna parte e pielita. Si cea mai cancerigena!

Acuma, rezist cu greu la convertirea la Rhapsodysm. #rezist

Incerc sa ma abtin de la scurtarea zilelor vecinilor de lista de prieteni.

Cercurile umane din jurul meu, mai apropiate sau mai indepartate, au descoperit Queen.

Suntem in rand cu lumea. Ne place Queen! This is kind of magic!

Ard, sa nu cumva sa rabufnesc peste sufletele plapande patrunse de dorinta de-a se sparge libere! Sunt un vulcan! Sunt o furtuna care ia pe sus emotiile pure si-si bate joc de ele!

Thunderbolts and lightning, very very frightening!

Nu vreau sa fac fandango!

Singura problema este ca odata cu Bohemian Rhapsody, e posibil sa inceapa un intreg curent de filme biografice, artistice, la fel ca asta cu super eroi. Cum au trecut Marvel si Star Wars la Disney, mi-e ca asa se va intampla! Hollywood-ul este intr-o vrie creativa si ne trage dupa el, agatandu-se de captuseala buzunarelor noastre.

Hollywood-ul a descoperit o noua nisa care fata lingouri. Biopicul!

Sa ascultam cu totii Queen si sa ne sincronizam menstruatiile!

I want to break free!

PS: Da, stiu, Queen au fost incredibil de tari, n-am nevoie de un film sa-mi arate asta!

PS2: Din cauza unor dificultati ce tin de legea drepturilor de autor, am folosit aceasta poza cu Natanticu Cosmin, deghizat in Freddie Mercury. Pentru ca acest moment sa fie cat mai emotionant, langa el se afla Alexandra Timofte, ca Amy Whinehouse, pe care o vom descoperi la urmatorul film biografic!