Pe Youtube Jordan Petterson il pune foarte elegant la punct pe un reporter incisiv de la BBC, in legatura cu marxismul si politicile totalitare in general.

Pe Netflix, Anthony Jeselnik se screme sa fie edgy si un ,,nemernic”.

Stand-up-urile de pe Netflix…ce dezastru!

Pe HBO e un serial despre Cernobil. Se numeste Cernobyl. Nu e rau deloc! Ma uit, imi place. Descrie si contextul poliltic in care s-a intamplat toata nenorocirea aia. Nu prea face arcade lacrimogene legate de sacrificiile individuale necesare. Comunismul n-a prea fost ce trebuie, este? Chiar si ala cu fata umana la care visa Iliescu…

Cernobil… ce dezastru!

Pe 26 aprilie, 1986 a explodat unul din cele patru reactoare nucleare de la centrala atomica din Cernobil.

Eu locuiesc in Tandarei, la 50 de km de Cernavoda.

Eram copil si ma tavaleam in praful sec de Baragan. Granarul Europei… Tin minte ca au crapat niste pasari prin curtile vecinilor si ca a venit alt vecin c-o vulpe moarta intr-un sac. In anii ce-au urmat, am tot luat pastile cu iod si vara, cand era vant, n-aveam voie sa ma joc afara. Cam asta tin minte, in mare…

Ce dezastru!

Stiti ce mai tin minte? Tot din perioada aia?

“ O ultima tigara uitata intr-un colt de etajera…”

“ Strada sperantei la parter…”

“ Domnisoara, domnisoara, seara peste cranguri zboara…”

ETC.

Vreau sa le tin minte? Nu, nu prea! De ce? Nu datorita muzicii asteia a inceput sa-mi placa muzica. Le tin minte? Da! De ce? Numai asta era!

Explicatia e simpla: din cauza cenzurii, toti artistii cautau sa-si puna nume cat mai neutre, care sa nu zica absolut nimic, sa nu sara-n ochi, sa nu trezeasca in randul tinerilor niciun sentiment svapaiat de rebeliune. Asta era directiva de partid. Partid care, actiona foarte eficient in eliminarea elementelor reactionare. Asa s-a ajuns la nume precum Holograf, Iris, Compact. Si, de aia Timpuri Noi era o trupa redusa la cateva cantari prin Club A si repetitii prin beciuri.

Asa ca partidul a promovat si a impins sistematic artisti care erau atat de benigni, incat nu ziceau nimic, nu trezeau niciun sentiment si al caror mare talent era ca nici macar nu deranjau.

Ce dezastru!

Previziunile dupa dezastrul de la Cernobil au fost ca efectele vor dura minim cateva sute de ani.

Previziunile lui Silviu Brucan au fost ca efectele comunismului, inclusive in plan cultural, vor dura minim doua zeci de ani, dupa Revolutie. Toti l-au injurat!

Paradoxul este ca sunt oameni care se bucura la zaiafeturi de iarba verde cu artisti prespalati de care n-ar fi auzit in veci daca n-ar fi vrut PCR. In 2019!

Da, stiu! Nu vreau, nu ma duc! Macar acum, avem de unde alege.

Stiu, sunt un dobitoc. Dar, cautati, asa, random, sa vedeti ce se intampla in muzica in 1986 pe fata pamantului.

Ce dezastru! Ce distrugere! Ce haos! Si fix asta lipsea muzicii romanesti de atunci!

DEZASTRU!

Epilog: da, stiu de toti artistii alternativi, care tot incercau sa faca lucruri misto in Romania in perioada aia! Dar, daca n-ar fi fost niste oameni pasionati care sa fi scris despre ei acum, n-ar fi aflat nimeni nimic. Ce am scris aici e o concluzie a unor discutii prelungi pe care le-am avut cu Adrian Enescu (Dumnezeu sa-l ierte… ) si cu Mircea Florian, cu care ma vad mai rar decat mi-as dori.