[GOJIRIUM] Totul despre digei si forma

Salut!

Sunt Gojira, am 120 kg, fumez pana nu-mi mai simt buzele si fac mult sport.

Mai mult decat v-ar veni sa credeti…

In fiecare dimineata, oasele, pe rand, scot sunetul de vreascuri perfect uscate, aruncate in foc.

Arde…

Vasilina chinezeasca cu camfor, dusmanul astmaticilor, ingerul nasurilor infundate, pentru mine este lubrifiantul suprem. W40 –ul articulatiilor, piedestalul farmaceutic al flexiilor si abductiilor.

Imi aprind un trabuc Dominican, trecut, peste coapsele caste ale fecioarelor locale si in timp ce vizualizez acest complex proces erotico-manufactural de presare al foitelor de tutun, imi fac incalzirea incheieturilor.

Sopranos si fumat…

Fac abstractie de paraiala subtila a oaselor…

Si de burta care se pune stavila genuflexiunilor.

Si de fumul placut, gros si aromat care imi ascunde reflectia nu tocmai placuta a imaginii mele pe ecranul televizorului. Mi-ar placea sa fiu vampir, sa nu ma vad in oglinda. Sa fiu pururea slim. Stie cineva vreun vampir obez?

Trebuie sa imi umple ceva urechile… Altfel, nu merge! Trebuie sa ma impinga sonor ceva, sa pot duce la bun sfarsit cele 25 de repetari pentru fiecare grupa de muschi.

Trebuie agresivitate surda, fara menajemente, dar si indeajuns de minutios urlata, sa-mi distraga atentia de la efort.

In timp ce trag din trabuc cu o pofta cum numai un gurmand poate avea, ma inchin la zeii metalului.

Mehsuggah.

obZen.

Daca lumea ar sfarsi-o intr-o agonie totala, asta ar trebui sa fie coloana sonora.

N-o sa inteleg niciodata cum Mehsuggah a ajuns la estetica asta perfecta. E singura trupa de metal pe care o mai pot asculta…Obsesiv!

Slobozesc din gura valatuci grosi de fum albastru, care-l obtureaza visual pe Tony Soprano…

Mehsuggah si Sopranos dat pe mute.

Mafia italiana din New York peste care se pravaleste o muzica cu un singur pacat: nu vrea sa se repete, absolut de loc.

Tobele de la Mehsuggah spun o cu totul alta poveste decat chitarile.

Basul si vocea la fel.

Si, totusi, au sens perfect puse una peste alta.

Ce trabucuri bune fac dominicanii.

Ce metal bun fac suedezii.

Ce drama buna face mafia italiana din New Jersey.

Ce bine ma simt, tragand de haltera.

Intru in cea mai placuta rutina, care-mi scoate toata otrava fumatului din mine si ma aseaza in randul oamenilor.

Oameni obisnuiti, la care clanul Soprano se uita cu mila si dispret. Niciodata cu invidie!

Oameni obisnuiti pe care Mehsuggah ii pune in genunchi si le fractureaza conductele auditive.

Oameni obisnuiti, cu greutati normale, fara grija infarctului prematur.

Oameni obisnuiti, care fac sport sa arate bine la plaja, in sezon.

Mehsuggah zice: “I am colossus”.

Imi reaprind trabucul si ma uit pe geam la oamenii obisnuiti, majoritatea privati de marile placeri ale vietii: Sopranos + Mehsuggah + trabucuri dominicane + sport.

Toate, in acelasi timp!

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register