[GOJIRIUM] Totul despre digei si gust

Doamne, ce prost e Friends! Imi pierd puncte de iq de cate ori il nimeresc la TV, chiar si-n trecere. Nu mai stiu in ce serial era replica asta:

“Undeva, pe fata Pamantului, se difuzeaza Friends!”

Prost serial!

Zic asta in timp ce ma trezesc si am nimerit, pe Comedy Central… Surpriza…

Tre’ sa ma spal pe creier! Ascult o piesa foarte trippy, care mi-a eclozat in urechi de cateva zile. “New Tribe” se cheama. Artistul e Powder. Asa calatorie n-am mai avut din perioada mea de adolescenta, cand era mesmerizat de Future Sound of London. Imi plac mult piesele cu “calatorie”. Imi place rigiditatea si strictetea de ofiter sever data de o toba 4/4. E ca o fundatie de ciment amestecata cu dragoste. Sugar and spice and everything nice. E ca o temelie pe care poti ridica palate. Bum, bum, bum, bum! E un beat pe care te poti baza. Stii cu siguranta dupa prima bataie ca mai urmeaza minim 3. Eu as semna contracte de munca numai pe beaturi 4/4. Ar fi oamenii mult mai linistiti. E, si intre alea 4 batai de toba mare se intampla magia. Poti baga acolo absolut orice. ORICE!

Friends n-are patru batai, are patru batuti in cap…

Asta e genul de gluma care e perfecta pentru Friends…

Doamne, ce prost e Friends!

Mi-am adus aminte de Seefeel… O sa vina in Control. De-abia astept! Alta trupa care facea muzica cu “drum” . Cu “calatorie” …. Mama ce soc am avut, adolescent fiind, sa aflu ca muzica aia e de fapt scoasa din chitari. Chitarile insemnau cu totul altceva pentru mine. Asta era un helesteu sonor cu o apa atat de sarata incat nu te puteai scufunda in ea si pluteai, asa, intr-o deriva la suprafata, fara directie, ducandu-te unde voia curentul. Cat imi place Seefeel, in continuare. Drum machine-uri si chitari aerisite. Teme care se repeta si care au rabdare cu tine. Repetitia e cu mici variatii, pentru ca muzica te si respecta. Daca Blade Runner 2049 ar fi muzica, ar fi Seefeel. Exact la fel ma simt!

Arrested Development si Friends coabiteaza in acelasi univers al consumului de sitcom. Blade Runner si Black Panther la fel, doar ca-n lumea consumului de cinema. Dar doar unul e cinema aici. Ghiciti care!

“Sensibilitatea e un lucru delicat” .

Mi-a trimis o fata o piesa scrisa si cantata de ea, cerandu-mi parerea. I-am zis ca nu conteaza ce cred. A insistat. Am facut o analiza succinta. Nu i-a placut. Mi-a zis ca citeste ce scriu aici si ca a vazut ea ce “plastic” ma exprim.

Bai, Friends e mult mai prost decat tineam eu minte….

Asa, ce ziceam? A, da! Fata cu piesa… Cand zicea plastic, nu vorbea despre figurile de stil, cat despre faptul ca folosesc cuvinte ca: “de pula, de pizda, gaoaza, fraiere fii pe faza!”. Asta era un citat… Ghiciti din cine! Si ca, folosind asemenea cuvinte, scoase din haznaua limbii romane, e clar ca nu pot vibra la sensibilitate. Doar ca…

Sensibilitatea e un lucru delicat…

Si, daca nu manevrezi sensibilitatea cu delicatete, ajungi la emisie de facil, mai ales cand obiectul activitatii este produsul artistic, de oricare ar fi el. Dupa care, urmeaza comunicarea directa pasiv-declarativa a sensibilitatii. Adica, literalmente, in piesa/carte/film/serial/adaugativoiprodusulartisticaici, ti se explica ca autorul sufera si se infioara si trece prin tormenturi, pe care tu, fiind de gheata, nu le intelegi. Pentru ca autorul e sensibil, simte. Scrie despre sensibilitate, pentru ca e sensibil si nu poate sa fie insensibil legat de ceea ce simte…. Pentru ca de-aia simte, datorita sensibilitatii care-i declanseaza tot felul de simtaminte pe care le-a asezat in pagina, simtind tot ceeea ce alti nu simt… Pentru ca simte. E sensibil!

De-asta Metallica e mai arta decat Florence and the Machine, Radiohead decat Muse, Queens of the Stone Age decat Arctic Monkeys si Laurent Garnier decat Paul Kalkbrenner.

Si tot de asta, Friends e unul din cele mai proaste si obositoare seriale.

 

 

 

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register