[GOJIRIUM] Totul despre digei si homosexualitate

Ies din dulap!

Trebuie sa ies din dulap…

Am mai zis ca am o latura gay latenta. Ma sperie pozele cu barbati metrosexuali.

Ma enerveaza ostentatia, in schimb…

Sar prea brusc de la una la alta! Hai, faceti gluma aia… Sari de la unul la altul.

Incerc sa fiu alfa. Nu prea-mi iese!

De aia am inceput sa fumez! Sa fiu mai alfa. Problema e ca unii se apuca, din aceeasi cauza, de fumat, la 15 ani. Eu am facut-o la 30.

Asta zice multe despre maturitatea in care ma balacesc.

Trebuie sa ies din dulap…

De-a lungul incercarii mele futile de a ma maturiza, am tot avut idile imaginare cu diversi masculi. Male krushes, mortii ma-sii, sau cum s-o mai zice. Asta e, nu pot sa ma abtin.

Predator este cel mai mare film din istoria omenirii. Pentru ca n-are nicio poveste de dragoste, d-aia! Este testosteron pur!

“Dillon, you son of a bitch!”

“What the fuck are you?”

Si, cea mai importanta…

“If it bleeds, we can kill it!”

Cand esti copil si vezi siguranta de sine a lui Arnold si carisma aia filtrate prin accentul de austriac infipt bine de tot in toate filmele in care apare, n-ai cum sa nu te indragostesti.

“I’ll be back!”

Dupa care, mi-am mutat un pic sufletul.

In plin avant dictat de metale, facand slalom printre Slayer, Helmet si Biohazard, inotand adanc printre White Zombie, Korn si Will Haven, am dat de “Paranoid Android”. Pana atunci nu fusesem atent la Radiohead. Si am inceput brusc sa fiu! M-am miaunat la maica’mea si mi-a luat “Ok Computer”. Si am avut alt mare krush: Thom Yorke! M-a vrajit cautatura piezisa si falsetto-ul in care isi varsa amaru-n piese. Nu neaparat sensibilitate, cat asumare si coi. Mult coi! Cu Thom Yorke am tot avut perioade, dar mereu a revenit. E singurul! Focul pasiunii mele pentru el, s-a reaprins la “In rainbows”, dar asta e o poveste pentru alta data.

Ies din dulap!

Jeff Lemire este actualul detinator al pasiunii mele exclusive, adresata aceluiasi sex.

M-a luat in brate cu “Sweet Tooth”.

Aaaa, asta e cel mai putin cunoscut amant al meu.

E autor de benzi desenate.

Si dupa, m-a prins in mreje cu “Black Hammer”. Asta e posibil sa fie unul din cele mai bune romane grafice cu si despre super-eroi.

Jeff Lemire are acel talent rar al transpunerii totale. Incepi sa-l citesti si sa-i vezi lucratura si se inchide tot in jurul tau. De aia m-am indragostit de benzi desenate. Are si o sensibilitate pentru “ianuntrul” tuturor personajelor lui si nimic nu se intampla la el fara vreun motiv.

Acum stau afundat in “Essex County” si imi doresc sa fiu cetatean rezident in vreun sat din Canada.

Doamne, cat imi place Jeff Lemire!

E bine sa te indragostesti!

Imi place sa am fluturi intre urechi.

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register