Less is more…

Si dupa aia, vine Yngwie Malmsteen care troll-uieste si zice: 

“What do you mean, less is more? More is more! “

La Satu Mare, am avut asta vara un festival, la care am ajuns dupa multe intamplari cam ciudate si, ca un facut, Planet H a pompat foarte tare, cumva sa merite ca am ajuns acolo intregi. A iesit unul din cele mai reusite gig-uri de anu asta. 

La hotel, ne asteptau Nosfe si Keed, obositi peste masura. Mna, Satu Mare.

Keed imi zicea ceva si nu puteam sa inteleg exact ce. Am surzit. Aveam urechile blocate de multe acufene si de un tiuit care plutea deasupra puterii mele de intelegere ca o coada de rechin care face ronduri amenintatoare in apa, iar tu nu mai auzi ce spune cel de langa tine, din cauza tipetelor celor din jur.

Dupa ritualul de bromance cu Nosfe, la care eu si Planet H tinem foarte mult, am luat-o incet spre Cluj. Era 00:30. Eu conduceam.

Eram singuri pe sosea si alunecam exact ca un avocat prin legislatia penala. Fumam niste tigari oribile, luate dintr-o benzinarie si eram imbuibati de cafea proasta, cu gust de nes. Cu ochii cat cepele, pazeam masina de animalute, anormal de multe, care traversau. 

Stiti discutiile alea pe care le ai ca sa n-adormi? Eeee…. Cand stai cu un om timp de sapte ani pe drumuri, apuci sa cam vorbesti despre orice. Am ajuns sa ascultam Smashing Pumpkins si sa ne aducem aminte de trupe obscure de metal: Pig Destroyer, Asphyx si nu mai stiu ce death metal-uri englezesti. Dupa ce ne-am intrebat ce-o mai face Bolt Trower, am tacut brusc.

Zalaul ni se aseza pe sub cauciucuri. Ne chema la el. Ne promitea fericirea deplina sub forma de covrigi si cafea. Ne dadea racoare gratis si liniste deplina. Nici intristare, nici suspin… Sa ma mut in Zalau? Linistea de oras e mult mai satisfacatoare decat aia din pustietate. In oras, nu te astepti sa fie liniste. In Zalau, la 2:00 am, era! In weekend! Ma simteam un hegemon cu dare de mana, care-si pazeste regatul. De aia e buna linistea de oras. Te face stapanul urbei.

Dupa o alta cafea si o tigara oribila, la marginea Zalaului, m-am pus iar pe condus. Am lasat geamul jos ca flacaii si niciunul dintre noi nu mai vorbea. Si a disparut brusc fosnetul permanent care-mi statea pe urechi ca o caciula ruseasca. Nici tiuit, nici altceva, in afara de vant subtire care anunta toamna si fum de tutun prost.

Less is more…

Cand obosesc, ori conduc foarte repede, daca se intampla sa nimeresc vreo autostrada, ori foarte incet. Acum, eram pe incet. Molcom. Asezat. Lenes. Domol. Si intr-o liniste absoluta. Deal, liniste… Drum cu prioritate si tutun prost.

Less is more…

Mi s-au asezat toate oasele la loc si mintile, deopotriva. Parea ca noi stateam pe loc si drumul ni se derula singur sub roti. Ne-a adus soseaua, cu rabdare de parinte care-I invata odrasla sa mearga pe bicicleta, acasa. 

Ma asez pe pat. E bine. Iar e liniste.

Imi place linistea. 

Less is more…

M-am trezit dupa vreo 11 ore si eram fresh si cu mintea brici. Am supt urgent o cafea imensa, asa ca mi s-au trezit si suncile.

Mi-am pus War on Drugs si mi s-a parut cea mai frumoasa muzica din lume. Desi nu-s mare fan.

Less is more.