“Adevarul e, Gicu, ca am avut noroc. Si tu ai avut noroc, si noi, la vremea noastra, am avut noroc! Si acuma, pentru ca am avut noroc, ne bucuram!”

Artan are dreptate, mai mereu. De cand il stiu! Intr-o maniera foarte subtila, iti explica foarte clar cam care-i situatia. Are talentul asta! De-aia e si un artist atat de bun. Artan m-a invatat si foarte importanta lectie a dozajului. Nimic mai mult, niciodata mai putin! Niciodata!

Fac o paranteza scurta: respectul functioneaza in prima instanta unilateral, dupa care, daca indeplinesete toate conditiile necesare devine si mutual. Nu chiar toate conditiile suficiente. Mai concret, la mine respectul functioneaza asa: daca te-am ascultat, te respect! Si cum pe Artan l-am ascultat in draci in adolescenta si acum… Ei bine, rezulta respect!

Ce ciudat e sa asculti Josh Wink si sa povestesti despre Artan.

Partizan mi se pare cea mai buna trupa romaneasca! Scurt! Mereu zic ca albumul “Bucuresti” este cel mai subapreciat produs muzical romanesc! Nu intru in detalii, de ce si cum. Si da, imi place Partizan mai mult decat Timpuri Noi.

“Adevarul e, Gicu, ca am avut noroc. Si tu ai avut noroc, si noi, la vremea noastra, am avut noroc! Si acuma, pentru ca am avut noroc, ne bucuram!”

Planet H, colegul meu de formatie a dat si completarea axiomei lui Artan. El vede norocul ca pe o notiune relativa, ceea ce si este, normal. Doar ca, e intr-o stare continua de pregatire, in cazul in care apare. N-a fost situatie in care Planet H sa nu aiba raspunsul potrivit. Remixuri, piese, colaborari, bootleguri, muzica de film, spoturi, orice! Asa e cand respiri muzica! E si chestia de background, dar iar nu vreau sa intru in detalii. Pe scurt, Planet H poate sa faca orice, cand vine vorba de muzica. Orice!

“Adevarul e, Gicu, ca am avut noroc. Si tu ai avut noroc, si noi, la vremea noastra, am avut noroc! Si acuma, pentru ca am avut noroc, ne bucuram!”

Si Nosfe zice la fel. Il stiu de multa vreme, de dinainte de Satra Benz. El e si foarte hotarat sa tina steagul cat mai sus, cat mai multa vreme. Munceste in draci! Scrie bine si foarte mult! Baga sesiuni de Hendrix si scrie! Baga Doors si scrie! L-am prajit eu la cap cu Nine Inch Nails si Planet H, cu Radiohead. Baga si d-alea si scrie! Si cand nu scrie, se gandeste la ce ar mai fi tare sa scrie… I-am dat sa citeasca Galvestone si a devorat-o rapid, dupa care a mai scris niste piese.

Acu’ ceva ani, intr-o dupa-amiaza de ni se topeau plombele, zice Planet H:

“Ce tare ar fi sa facem o piesa cu BUG Mafia! Poti sa vorbesti cu ei? “

Dupa care, imi arata un instrumental pe care tocmai il teminase, dupa o idee mai veche, care suna incredibil de bine.

Am vorbit, am facut! Si atunci l-am cunoscut mai indeaproape pe Tatae. Dupa starea aia de starstrucked, am inceput sa vad si siguranta pe care o au baietii de la BUG. Totul e la locul lui, uns bine, merge brici, fara ocolisuri si perfect adaptat. Daca mai era cazul, s-a cimentat si cantitatea aia uriasa de respect pe care-o aveam.

“Adevarul e, Gicu, ca am avut noroc. Si tu ai avut noroc, si noi, la vremea noastra, am avut noroc! Si acuma, pentru ca am avut noroc, ne bucuram!”

Artan a venit la mine, acum vreo 12 ani sa fac remix la o piesa Timpuri Noi. M-a lasat sa aleg, asa ca am luat “Adeline” . Stateam cu chirie intr-un apartament batranesc la intersectia Pantelimon cu Ferdinand. N-aveam lift, dar aveam 150 de kg. Cand ajungeam in casa, acolo ramaneam! Am stat o saptamana incheiata, zilnic, cate 10 ore, pana mi-a iesit remixul cum il aveam in cap. A venit Artan in vizita sa-l asculte. Cand am vazut cum ii infloresc buzele, larg si cu satisfactie, am inceput si eu din nou sa respir. Am bifat unul din obiectivele adolescentei!

“Adevarul e, Gicu, ca am avut noroc. Si tu ai avut noroc, si noi, la vremea noastra, am avut noroc! Si acuma, pentru ca am avut noroc, ne bucuram!”