Asta e perioada aia semi-retarda de rezolutii si binging.

Ar trebui s-o cunoasteti pe Ioana…

Eu n-o cunosc foarte bine, ne-am intalnit doar o data. E foarte draguta si are un par de care as trage cum fac copiii in dimineata pubertatii, ca sa arate unei colege de scoala ca o plac.

Ioana te fute in cur sa-i trimiti textul cu delicatetea unei microfibre cu familia regala imprimata pe ea. Da, exista asa ceva! Am vazut eu la casa de la Mega Image-ul din Dorobanti.

De cate ori mi-a amintit in ultima vreme de articol, m-a prins numai pe drumuri. Cand toata lumea sta in casa, eu ma invart prin tara. Ma sui in masina si vad eu unde ajung. Ma bucur de strazile goale pe care mi le lasati, in timp ce stati in casa si bing-uiti seriale mediocre si filme cu milfuri ridate si legate la ochi.

Cand am vazut meme-urile cu Bird Box, am crezut ca e continuarea de la 50 shades of grey, varianta cu mature. Nu m-ar fi mirat, caci cucoana aia a scris cartea dupa varsta de 50 de ani. Ceea ce nu e tocmai rau… Una din cele mai atragatoare femei pe care le stiu tocmai a implinit 51 de ani.

Asta e perioada aia semi-retarda de rezolutii si binging.

Doamne, ce slab e Bird Box… Mi-as dori sa fiu si eu la fel de slab ca Bird Box. E greu sa fii chiar atat de slab! In timp ce scriu asta, fac la jar molcom un tomahawk de vita, pe care intentionez sa-l las in sange la mijloc si sa-I dau un praf de boia si miere, cat sa se caramelizeze crusta. Pun poza pe Instagram cu asta si-mi sare-n gat o femeie rapitoare, cu un par cret si negru ca sufletul celor din abatoare si cu niste ochi mari, ca bovina din care a provenit carnea. Ma mustreaza! Dau cu seen, in timp ce ma loveste peste constiinta grija de-a nu arde carnea. Apuc osul cu grija si o intorc cu o miscare sigura, ca si cum as mai fi facut asta de mii de ori. Oh, wait…

Imi bag pula-n Bird Box si-n veganism! Nu-s pentru mine!

Asta e perioada aia semi-retarda de rezolutii si binging.

Ma gandesc iar la Twin Peaks si mi se clarifica ceva. Daca ati vazut, macar primele 4 episoade din marea revenire, e acolo o cutie de sticla la care se uita un fecior platit sa faca asta, in timp ce mai multe camera filmeaza cutia asta de sticla. Cutia are un orificiu prin care se vede orasul de dincolo de pereti. Pana acum, nu mi-am dat seam ce voia sa zica Lynch.

Aia e o cutie de sticla in care nu se intampla nimic. Asta e un baiat care se uita neincetat la ea. E binging. Asta e! Din cand in cand, feciorul schimba memory card-urile din camerele care filmeaza cutia de sticla. La un moment dat, e vizitat de o fata de o frumusete rara si incep sa faca dragoste. Aha… Netflix & Chill! Din cutie, apare o creatura primordiala care le devoreaza fetele si le ia sufletele. Baiatul a stat si s-a uitat la cutie saptamani intregi si n-a ramas cu nimic.

Totul e diluat, dizolvat, regurgitat. El vedea orasul, lumea reala, doar prin orificiul ala din cutie, iar celebra cafea neagra care era un laitmotiv al vietii bune, in Twin Peaks-ul vechi, e inlocuita cu doua latte aduse de gagica inainte de babardeala. Cafea diluata, indulcita si cu lapte, indoita si gata servita in cutii de carton. Trebuie doar s-o inghiti!

Imi bag pula-n Bord Box si-n rezoltuiile de inceput de an. Ma intristeaza fragilitatea morala care te face sa simti nevoia de reset. Ma intristeaza faptul ca toti astia din jurul meu au nevoie de praguri pe care trebuie sa le treca sau trebuie doar sa se dea cu capul de ele.

Asta e perioada aia semi-retarda de rezolutii si binging.

Vita a iesit extraordinar!