Mereucandapare cate-un artist nou, vine comparatiaaiaimbecila, de genul :asta e noul Elvis (pe care am auzit-o chiarlegata de Justin Bieber).

Lenny Kravitz a fostpanaprin ’96 noul Hendrix. Fix pula, n-aveaniciolegatura. In tot timpulasta, nimeni nu observa cum Tom Morello, de la Rage Against the Machine baga riff-uri de chitara fix ca la Hendrix. Asta e si de bine, si de rau!

M-am gandit un pic… E de bine!

Si, mereu, cand e cate-un subgensau gen d-asta care spargeplafonul mainstream, e si un artist care e “chipul” subgenului. Nava amiral! Pionerul! Artistulemerit! Seriful stellar! Antrenorul de jmecheri! Bossu’ principal! Sefu’ la gen! Ala care chiarvinde!

Cand a aparut Bruno Mars, saracu, nu se maiterminaucomparatiile cu Michael.

Si cumva, am ajunssaavemvarianta “saracului” la artistiiconici (da, stiu, nu exista in limbaromanatermenulasta, dar…).

De multeori m-am silansateu in rationamentegresite. Sa facem o simulare!

Mie, Hurts mi s-a parutmereu Depeche Mode-ulsaracului. Aveau, oarecum, baground similar. Doar ca Hurts n-au fostproscrisiiscenei pop britanice, cum au patit Depeche Mode. I-a imbratisatMarea Britanie, cu brateledeschise. Mna, chestie de context… In anii ’80 Depeche Mode era considerata o trupa care se adresacomunitatii gay. Acum, Hurts isidorestesa se adresecomunitatii gay, doar ca LGBT-ulbritanicchiar are gusturibune la muzica. Ok, recunosc, cu Hurts m-am inselat un pic, nu e tocmai Depeche Mode-ulsaracului, n-au nimic din flamboaiantamuzicala a lui Martin Gore.

Dar, nu m-am inselat cu Manowar! Mai exact, niciodata nu i-am suportat. Mi se pare o muzicafacila, un metal asa, la prima mana. Si io-s metalist… Balls of steel, my ass. Cu toateastea, exista o trupacare-I copiaza. Si care, esteManowar-ulsaracului. Running Wild, manca-v-as rabdareavoastra! Zici ca-s copiiifacuti la bautura de Manowar in vreunturneu de mana a doua, prin Germania. Lasand la o parte aura de copiiimbatraniti, sau de adultiretarzi, nu-mi dauseama exact, jmecherialor era asta cu piratii. Si asta, pe la inceputulanilor ’90. Cand nu era boalaasta cu Jack Sparrow. Vretisavedeti un circ rock, de ceamaiproastacalitate? Baaaaaang, avem Running Wild.

Si acum, mi-am adusaminte de o nestematalocala: MekanikSef! Asta e Rammstein-ulsaracului, pe plan local. Am sifost, de curiozitate la un concert. Senzatia de cetateni cu flanele, care-silasa in backstage statutul de bugetarsiimbracahainutele de bdsm, era omniprezentapedurataintregiicantari. Vocalul, chiaraveamomente de luciditate in timpcecanta “MekanikSef, un nou concept” .Momenteleastea de claritate, veneaubruisc, in timpulrefrenului, de parcadomnulMekanikisiaduceaaminte ca a uitatgazu’ deschisacasa. Mi-e destul de greusadescriu, cautatisinguripeyoutube. E frumos! Un nou concept…

Ultimulexemplu e din State, ca sa fie clar. Zomboy e un artist de dubstep din liga a 2-a de-acolo, ceeace-l face, automat, de liga 1 in Europa, caci marketing. El, la un moment-dat, fararusine, a luatmaimulteidei, fraze musicale de la Skrillexpe care le-a copiatunu la unu. Si a siavutsucces cu ele. Tot fararusine. Skrillex, baiat fin i-a dedicate piesa “All is fair in love and brostep” . In durea-n pula! Avea 6 grammy-uri in biblioteca, langafantanita din traforajluata de la CheileBicazului. Intretimp, s-au siimpacat, au scospieseimpreuna. All is fair…

Io suntExarhusaracului, sauMaticiuculsaracului… MultumescluiDumnezeu, nu sunt Smiley-ulsaracului…