Imi place sa stau de vorba cu copii de 10 ani, pentru ca oamenii de varsta mea nu ma intreaba niciodata care e robotul meu preferat.

BB8 mi se pare ca un scrot subdezvoltat din cauza unei mutatii genetice provocata de radiatiile solare, care a si facut ca scrotul sa-si dezvolte  un limbaj monosilabic pe baza de circuite integrate si gonoree.

Imi place sa stau de vorba cu pensionarii de la mine de la Tandarei, ca oamenii de varsta mea nu ma intreaba niciodata cum stau cu gagicile. Sunt toti insurati si cu copii cu care de abia astept sa vorbesc despre roboti. Au o rigiditate impusa de necesitatea punerii de paine pe masa. Au un pragmatism obositor, un dozaj al livratului de prostii spuse pe gura, o autocenzura care le-a incaruntit deja parul. Ma rog, aia care mai au par. Si, in total contrast, cand scapa din lesa obligatiilor familiale, se ineaca ostentiv in placeri lumesti, care se invart, de obicei, in jurul consumului excesiv de alcool. Sau, pe fondul consumului excesiv de alcool, placerile lumesti se materializeaza sub forma unei mui scurte, date in team building.

Pe cat de mult ma plictisesc parintii, multi dintre ei de varsta mea, pe atat de mult ma distreaza copiii lor, multi dintre ei cu mult sub varsta mea.

Vladut ma bate la Mortal Kombat de-mi suna apa in cap, explicandu-mi de fiecare data care sunt slabiciunile lui Sub Zero.

Sunt fermecat iremediabil de lipsa filtrului la copii. Ei iti pot spune instantaneu, sincer si visceral, daca ceva e cool sau nu. Nu teoretizeaza, nu-si ticluiesc strategic raspunsurile emotionale, nu-si calculeaza implicatiile celor spuse. Verdictul vine ca o ghilotina de catifea, mirosind a inghetata, cu varietate de culori ce variaza de la roz la azur.

Ma uit la manutele ucigase ale lui Vladut, cu care imi smulge coloana vertebrala cu tot cu craniu, in timp ce-mi spinteca trupul flasc in doua, mult mai usor, nemaiavand verticalitate. Rade sacadat si plin de satisfactie, in timp ce-mi explica care sunt slabiciunile lui Sub Zero. De asemenea, Vladut facea meditatii la germana cu o fosta gagica de-a mea, pe care planuia s-o cucereasca cand eu o sa devin prea batran si n-o sa mai fiu in stare sa discut despre roboti.

Bumblebee imparte in acelasi trupusor cibernetic retardul lui ET cu eficienta razboinica a lui Terminator, in timp ce functioneaza ca un Spotify pentru a da raspunsuri desprinse din Friends. Nu-mi dau seama daca toate astea sunt ok. Sunt un Bender intr-o lume plina de clone Wall-E.

Nu pot sa raspund la intrebarea de la inceput cu Robocop, care nu este decat mitul biblic al lui Lazar care s-a ridicat din morti, intamplator cu un pistol semi-automat incorporat in picior.

Nu pot sa raspund la intrebarea de la inceput cu fata aia ca o holograma din Blade Runner, care umple golurile sufletelor pierdute pe altarul relatiilor interumane, spunand oamenilor exact ce vor sa auda. Prostitutie cibernetica ne trebuie noua?

Nu pot sa raspund la intrebarea de la inceput cu Hal 9000, care ajunge autoconstient si celebreaza aceasta trezire a constiintei printr-o serie de crime inlantuite ingenios sub coviltirul hazardului. Si nici cum una din cele mai dramatice constientizari ale mortii este insotita de o languroasa interpretare a cantecului Daisy Bell.

Asa ca raspund simplu: Wall-E ! Paradigma dragostei universale  pentru viata si arhetipul optimismului universal, fara o motivatie punctuala. Raspund Wall-E si astept sa creasca, ca sa-I poata descoperi singur pe Hal, Robocop, toata seria Nexus, R. Daneel Olivaw, T 1000 si tot asa.

Astia sunt oricum inghetati in timp si-l asteapta pe asta mic sa creasca, ca sa-l poata seduce.