Suntem in clasa a treia, la ora de educatie muzicala. Stiati ca un compozitor japonez a devenit celebru abia dupa moarte? Si mai stiati ca a devenit celebrul datorita YouTube-ului nostru cel de toate zilele? Avem cu totii propriile povesti din scoala generala, unele amuzante, altele penibile, altele memorabile sau…nu. Primul stiati ca al meu a fost „Stiati ca laptele de hipopotam este roz?” Memorabil, cum spuneam…

Chiar daca pe masura ce trece timpul, multe din „stiati ca-urile” alea nu ni se mai par atat de wow, in ceea ce priveste muzica, nu as baga neaparat mana in foc pentru asta. Cel putin nu in cazul meu.

Eu cred ca suntem mereu in cautare de muzica noua si sa dezvoltam noi curiozitati muzicale. Indiferent daca iti vin prietenii in vizita si vrei sa pui ceva „sa placa la toata lumea” sau daca esti in cautare de muzica ambientala care sa te motiveze sa te concentrezi cand scrii sau cand citesti. Asa e posibil sa dai peste niste artisti de care nu ai auzit in viata ta, dar de care sa te simti atras prin piesele lor. Si pentru ca mintea zboara, iti imaginezi cum s-ar preta sunetele respective fie pe coloana sonora a unui film, fie ca ambianta intr-un muzeu sau chiar  pe o terasa la marginea marii. Mereu ne imaginam in situatii in care muzica ne insoteste, situatii care nu exista fara o companie sonora pe masura.  Mergem pe strada si ne canta o muzica in cap mereu. Asa suntem construiti.

Poate auzim de multe ori nume de artisti subapreciati in timpul vietii lor, dar care gasesc recunoastere abia dupa ce trec in nefiinta. Compozitorul japonez Hiroshi Yoshimura este unul din acesti oameni. In ciuda faptului ca el este pionierul genului kankyo ongaku, adica muzica ambientala produsa in Japonia, in anii `80- `90, creatiile sale s-au auzit in tot acest timp in surdina, in intimitatea unor galerii de arta si a unor muzee din Tara Soarelui Rasare. El a adus in atentia publicului o noua latura muzicala, o imagine avangardista, ce nu mai fusese conturata in acest fel pana atunci.

Artistul a murit in 2003, iar mare parte din compozitiile sale muzicale au ramas gravate doar pe cateva vinyluri, care erau, insa foarte greu de gasit, multe din ele fiind ascunse printre rafturile colectionarilor.

Dar acest sa-i zicem, Brian Eno al Japoniei si-a gasit, incepand cu anul 2016-2017, inca un loc de veci care sa-i gazduiasca creatiile: YouTube. Astazi muzica lui Hiroshi Yoshimura isi poate gasi locul tot in muzee si galerii de arta, dar mai presus de toate, pe YouTube, unde are deja milioane de fani. O varianta extinsa a unuia din albumele sale a strans deja aproape 1.800.000 de vizualizari, numar poate putin neobisnuit de mare tinand cont ca piesele dateaza din 1986.

Dar cum s-a intamplat acest lucru? Ei bine, in mod clar nu accidental. Muzica in format digital nu schimba doar modul in care ascultam muzica, ci si modul in care ajungem la ea. YouTube a evoluat mult in ultimii ani, iar de la simplele cuvinte cheie si titluri s-a ajuns astazi la algoritmi specifici si la inteligenta artificiala care te determina sa petreci cat mai mult timp pe platforma. Pe langa asta, undeva, sa zic asa, la peste 500 de ore de continut nou este uploadat in fiecare minut pe YouTube. Asta inseamna cam 30.000 de ore de continut nou pe ora si 720.000 de ore de continut pe zi. Iar in ani ar veni cam 82,2 ani de continut incarcat pe YouTube, cam cat o viata de om. Si pentru ca atat de mult content nu se poate gestiona batand din degete, platforma se bazeaza pe anumiti algoritmi prin care sorteaza si organizeaza intregul continut, mai mult decat a putut omul vreodata sa o faca. De precizat ca numai in 2017, 47% din muzica din online a fost ascultata prin intermediul YouTube, potrivit Music Consumer Insight Report.

Sa luam un exemplu simplu. Esti student si esti in sesiune. Iti crapa capul si tre’ sa iei naibii examenul asta, asa ca pe langa faptul ca te duci sa iti cumperi rosii (dupa cum ne-a invatat Costel acum 100 de ani in stand-up-ul sau), deschizi YouTube-ul si incepi sa cauti toata muzica zen din Univers, in speranta ca o sa te ajute: music for studying, music for studying concentration and memory etc. YouTube-ul nu e fraier si vede ce dai la search, asa ca iti insereaza fara ca tu sa iti dai seama, un playlist cu Hiroshi Yoshimura, de care nu ai mai auzit pana acum, dar care se preteaza cu ce cautai tu. Voila, iata de aici si numarul mare de vizualizari!

Va las acum cu 45 de minute de calmitate suprema care sa va curga prin sistemele voastre auditive. Peace!