
[HEALING VIBES] Despre muzica si crestinism
Daca in noiembrie 2018, Georgia s-a dovedit a fi pregatita pentru a alege prima femeie presedinte din istoria tarii, in persoana lui Salome Zurabișvili, statul ce sade la dreapta Marii Negre nu pare sa fie pregatit si pentru muzica electronica. Georgia, aceasta fosta „Riviera a Uniunii Sovietice”, este, totodata si una din primele tari din lume care a adoptat crestinismul. Un loc stravechi, dar mult prea invadat si deloc linistit. Un tinut care vreme de 70 de ani a fost anexat ca o piesa de puzzle la Mama Rusie, iar cand s-a eliberat in sfarsit, minoritatile si micile comunitati au fost mai usor de lovit si de strans cu usa. Oamenii nu aveau exercitiul de a nu fi totii la fel.
Cu toate astea, tinerii georgieni ravnesc astazi la obiceiuri pe care le vad in strainatate si vor o mai mare libertate de exprimare, atat la nivel de idei si opinii, cat si o mai mare libertate in a alege ce muzica vor sa asculte sau ce locuri sa frecventeze.
Dupa miezul noptii, lucrurile se schimba putin in peisajul capitalei Georgiei. Orasul devine un loc mai viu, cu atat mai mult cu cat pentru comunitatea iubitorilor de muzica electronica, un lucru e cert: toate drumurile duc in acelasi loc, la Clubul Bassiani. Un spatiu de dans unde isi dau intalnire purtatorii de borsete funky si colorate, un loc in care nimeni nu te judeca pentru orientarea ta sexuala sau pentru aspectul tau. Clubul si-a deschis portile in octombrie 2015, iar la foarte scurt timp, recunoasterea si aprecierea a venit atat din partea publicatiilor media internationale, cat si din partea DJ-ilor si a producatorilor. Scena techno care s-a format in jurul acestui club si altora similare a echivalat de fapt cu libertatea tinerilor. Intre cele doua s-a pus semnul egalitatii.
„Avem DJ georgieni care sunt la mare căutare în străinătate şi sunt foarte mândră de asta. Scena cluburilor georgiene a crescut vertiginos. Li s-a răspândit vestea, inclusiv lui Bassiani, despre care oamenii spun acum că e unul dintre cele mai bune cluburi din lume”, spune o tanara din Georgia pasionata de muzica electronica intr-un reportaj realizat de Digi24 si Deutsche Welle.
Dar cine nu ii lasa pe tineri sa se exprime?
Raspunsul este nu nostalgia post-soviectica, ci directivele dictate de religia crestina, care a adoptat o puternica reactie adversa impotriva culturii de clubbing.
Cu un an in urma, o razie in forta a politiei in mai multe cluburi din Tbilisi, printre care si Bassiani, a fost vazuta ca un atac la acest stil de viata, se arata in reportajul comun realizat de Deutsche Welle si Digi24. Peste 200 de politisti, in tinute de comando, cu mitraliere au descins in cluburile din Tbilisi. Incidentele au scos oameni in strada care s-au razvratit in urma celor intamplate. „We dance together, we fight together” este motto-ul miscarii de rezistenta a tinerilor din Georgia.
Sursa foto: calvertjournal.com
Iar in toata aceasta ecuatie, Biserica lor Ortodoxa a fost un catalizator in procesul de intensificare a nemultumirii tinerilor fata de regim. Biserica era si este in continuare de parere ca acest gen de manifestari nu corespund cu valorile traditionale, potrivit acelorasi surse. Iubitorii muzicii techno din Georgia se lupta in prezent cu numerosi activisti ai unei grupari de extrema dreapta, supranumita „Marsul georgian” care pretind ca sunt amenintati de acest stil de muzica si de acesti tineri.
„În fiecare zi, ne atacă religia. În fiecare zi, îşi bat joc de patriarhul nostru. Pe reţelele de socializare se înfiinţează grupuri întregi numai ca să facă aceste lucruri”, spune unul din activisti in materialul realizat de cele doua publicatii.
Va suna cunoscut? Este cumva un fel de BOR cand a venit dupa Colectiv cu replici de genul „muzica satanista”? Oh, well…
Cu toate astea, daca ar fi sa trasez o mica paralela cu Romania, eu cred ca nu doar Marea Neagra este cea care ne desparte, ci libertatea si posibilitatea de a alege. Trebuie sa recunoastem ca Romania este o tara permisiva din perspectiva cultural-artistica. Nu spun bogata, ci permisiva in ceea ce priveste posibilitatea de a alege intre un anumit timp de performance sau un altul, intre un gen muzical sau altul. Diferenta dintre noi si Georgia este ca Romania s-a dovedit a fi un burete care a absorbit mai rapid anumite influente culturale. In acest context a venit treptat in Romania si muzica electronica. Pentru conservatori era poate o bumțăiala continua, dar pentru progresisti a fost un stil de viata, o gura de aer proaspat. Si, sa nu uitam ca Romania l-a dat pe Raresh, pe Petre Inspirescu si pe Rhadoo care au schimbat fata industriei si au dovedit ca exista artisti si in partea asta a Europei.
Dar revenind la Georgia, vor reusi tinerii georgieni iubitori de muzica electronica sa schimbe modul in care majoritatea populatiei se raporteaza la acest gen de manifestare artistica? Va ramane Georgia in continuare o tara conservatoare sau se va apleca treptat si catre cultura Occidentala? Voi ce credeti?