[HEALING VIBES] X-RAY AUDIO sau cantecele unor oase deja rupte

Astazi o sa vorbim despre rusi si despre ce nebunii le-a mai trecut lor prin cap. Nu, nu o sa aduc nimic in discutie de Yango, aplicatia ruseasca de e-hailing care tocmai ce s-a lansat in Romania. N-am nimic cu nimeni dom’le, aici troneaza doar muzica,  asa ca sa lasam deoparte semiboicoturile USR-iste si piscotareala ieftina.

Azi vreau sa va vorbesc despre ceva foooarte tare (Merci Alex ca m-ai introdus in subiect), dar pentru asta trebuie sa ne intoarcem cu 67 de ani in urma, in plin Razboi Rece.

In timp ce dezvoltarea agricola se dubla si sovieticii erau tot mai preocupati de „bunastarea” socialista, modalitatile de distractie ale cetatenilor se rezumau doar la cateva cinematografe, niste revelioane in apartamente in care putea sa pui doar melodiile socialiste care erau acceptate la vremea aceea. Restul, bineinteles, erau cenzurate sau de negasit.

Cu toate acestea, o mana de iubitori inraiti ai muzicii occidentale au decis sa sfideze regimul. Cum? Au imprimat versuri interzise pe atunci in URSS pe radiografii medicale, obtinute cu ajutorul radiatiilor X. Melodii sonore precum Rock Around The Clock, interpretata de Bill Haley & His Comets sau Boogie Woogie Bugle Boy (The Andrews Sisters) puteau fi ascultate atunci pe un fonograf, in interiorul caruia se invartea glorios o radiografie.

Bine, bine, dar cum erau de fapt asamblate ca sa se poata auzi sunetul? Dupa ce radiografiile erau colectate din gramezile de deseuri de la spitale si policlinici, ele erau taiate la 78 RPM (Revolutions Per Minute) prin intermediul unei masini speciale, chiar prin intermediul fonografului. Radiografiile erau taiate sub forma de discuri de 7 sau de 12, iar pentru realizarea gaurii din mijlocul lor se folosea o tigara cu care se ardea materialul exact in mijloc. Cine ar fi crezut vreodata ca muzica se poate naste dintr-o radiografie pe care a fost imprimata imaginea unui os rupt?

Dezavanatajul major al acestui dispozitiv era redat de calitatea proasta a sunetului. Imprimarea sunetelor se realiza doar pe una din partile discului nou creat, iar produsul in sine putea fi ascultat doar de cateva ori. Apoi nu mai aveai ce face cu el. Dar chiar si asa, pentru o rubla sau o rubla si jumatate, oamenii imbratisau diversitatea pe care le-o ofereau productiile din celalalt capat al lumii, chiar si pentru un timp extrem de limitat. Bucuria primirii unui bun dat  „pe sub mana” cantarea mai mult la vremea aceea decat calitatea in sine. Entuziasmul cu care a fost privita ideea  a determinat o comercializau si achizitionau astfel de discuri.

„Oameniilor le place să audă lucruri care suna ca inregistrarile obisnuite, dar imperfecțiunile – zgomotele și caraielile, fac ca procesul ascultarii sa fie putin mai difcil. Aspiratia catre perfectiune s-a dovedit a fi mai placuta si mai satisfacatoare pentru urechile noastre, comparativ cu livrarea unui produs digital, de-a gata, in care poti simti sunetul la perfectie. Cumva, fără efort, o parte din satisfacție este eliminate”, spunea Aleksander Kolkowski, muzician si compozitor de origine britanica.

 

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register