Am auzit prima data de Skrillex pe la sfarsitul liceului. Obisnuiam sa merg cu prietenii in singurul club din Bacau unde se asculta si Reggae si Rock si Dub Step. Cred ca prima piesa a lui Skrillex pe care am dansat in club, cu ochelarii de soare la 5 lei, Wayfarer wannabe, a fost First Of The Year. Make It Bun Dem a fost totusi piesa pe care am transpirat cel mai tare si uneori, in functie de context, o fac si acum 😉

Tin minte ca eram generatia care abia atunci incepea sa afle ce inseamana Dub Step si DnB si obisnuiam sa ne rupem pana la epuizare pe cele mai hardcore drujbe. Cu timpul, mi-am schimbat si alegerile muzicale si alegerile prietenilor si locurile pe care le frecventez. Cu toate astea, desi Skrillex si le-a schimbat si el odata cu mine, a reusit sa ma urmareasca constant in playlist-urile din telefon. Indiferent de club sau de starea pe care o aveam, cumva mereu dadeam de Skrillex si asta m-a facut sa vreau sa aflu mai multe lucruri despre cine e el si sa impartasesc cu voi.

Sonny John Moore, pe numele lui real, a fost un copil trist. Parintii lui, scientologi de fel, si-au tot schimbat locuinta prin diferite orase din Statele Unite, iar copilul Sonny nu a putut niciodata sa se integreze cum trebuie in societate. A schimbat multe scoli din cauza bullying-ului, iar la varsta de 16 ani a aflat ca e infiat. Introvertit din fire, obisnuia sa se inchida in camera si sa asculte formatii care mai de care mai dark. Primele albume cumparate au fost Antichrist Superstar de la Marilyn Manson si Broken de la Nine Inch Nails.

Tot la 16 a inceput sa fie pasionat de muzica, asa ca atunci cand Matt Good de la From First To Last l-a contactat pentru postul de chitarist al trupei, a acceptat. Cumva, nici el nu prea mai stie cum, a devenit solistul trupei, dar cu timpul si-a dat seama ca vocea lui nu era punctul lui forte.

Pe 7 aprilie 2007, Skrillex a avut prima lui apartie publica alaturi de harpistul Carl Robbins. Cu toate astea, Skrillex a dat lovitura abia prin 2010 cand a lansat “My Name is Skrillex”. Doi ani mai tarziu, lua deja 3 premii Grammy pentru Best Dance Recording, Best Dance/Electronica Album  (Scarry Monsters and and Nice Sprites) si Best Remixed Recording (Cinema). Ca fapt divers, Skrillex detine recordul de cele mai multe premii Grammy castigate de un artist Electronic Dance. Pretty Impressive!

Din 2012 pana in prezent, Skrillex a fost o prezenta constanta pe piata muzicala mondiala si a reusit sa ajunga in boxele ascultatorilor, desi la o prima vedere, muzica lui e destul de greu de inteles si inghitit de toata lumea. Artisti din ce in ce mai cunoscuti au inceput sa colaboreze cu el, de la Diplo, la Damian Marley si Justin Bieber. Dap, Justin Bieber. Prima piesa a lui Bieber produsa de Skrillex e “I’ll Show You” si chiar daca am refuzat din rasputeri sa nu-mi placa, mi-a placut. Mult. Plus ca piesa are unul dintre cele mai faine videoclipuri ever. Daca nu va place Bieber, si pot sa inteleg de ce, uitati-va macar la videoclip pe mute si o sa imi multumiti mai tarziu.

Skrillex sufera de sinestezie care consta intr-o imbinare ciudata a simturilor. Poate vedea culori cand aude anumite piese sau poate simti o anumita savoare in gura atunci cand citeste anumite cuvinte. Desi nu prea ii place sa vorbeasca despre problema asta, intr-un interviu mentioneaza faptul ca atunci cand aude Take You There, vede culoarea galbena.

Ca un fun fact, parul lui Skrillex are si un cont de Twitter in care sunt postari despre ce mai face si unde se mai duce parul lui. E chiar funny asa ca puteti sa aruncati un ochi cand aveti chef de niste zambete.

Lumea zice ca succesul lui Skrillex se datoreaza (pe langa imensului talent) faptului ca muzica lui e sincera. Si-a pastrat stilul si personalitatea indiferent de colaborarile pe care le-a facut de-a lungul anilor si a stiut sa inoveze stilurile muzicale. Cred sincer ca Skrillex ma urmareste de atatia ani de zile pentru ca e unul dintre putinii artisti care reuseste constant sa adapteze diferitele genuri muzicale pe stilul lui si nu invers. Asta face sa spui “Bai, asta cred ca-i Skrillex” atunci cand auzi prima data o piesa, iar chestia asta mi se pare absolut fabuloasa avand in vedere ca nu vocea e cea care il definteste.