Incepusem sa rulam cam peste tot. Noi-Deliktul, cu brigada noastra ASASINII NOII ERE, va amintiti probabil, Il-Egal, Delikt si Apa Tare. Acum sansele de showuri si in special baluri crescusera. Eram 3 trupe si cantam sub un singur nume, deci sanse de 3 ori mai mari de reusita. Primem un deal pe bani foarte buni la balul Politehnicii.

Nimeni nu a inteles daca era pe toata universitatea sau doar pe o anumita facultate. Nici nu prea cred ca intelegeam lucrurile astea atunci la 17 ani. Ni s-a spus asa intr-o doara ca vom canta in deschidere la Timpuri Noi. Spre rusinea mea, eu stiam doar statia de metrou si imi aminteam cu drag ca bunica-mea s-a nascut chiar la podul Lemetru, actualmente Timpuri Noi. Jenant, dar iertati-ma si dati vina pe adolescenta mea zbuciumata.

Am mers sa facem probe si cred ca era pentru prima data intr-un cadru mai profi. Cei de varsta mea isi amintesc probabil modelul clasic de sunetist rocker cu aspect folkist, care mixa totul “in negativ”, cum obisnuiam noi sa spunem. In traducere libera, vocea se auzea incet si nu se intelegea nici 30% din ce rapaiai. Genul asta de sunetist ne-a cam traumatizat un pic copilaria pentru ca era foarte greu sa il scoti din tipare. Un pic rigizi, unii nici nu voiau sa asculte piesele din afara pe care le aduceam model la mixaj, pe motiv ca ,,asta nu e ma muzica”.

Evident ca si acolo la concert am nimerit tot un baiat din acesta. Fan folk-romanesc, normal. Nu am avut nicio chimie cu el. A ramas sunetul fix cum a vrut el, noi am renuntat si am obosit sa mai cerem ceva. Totul era oricum setat pentru Timpuri Noi. Noi fiind o chestie de umplutura. Gen, sa nu ne scapam pe noi ca suntem in deschidere la Timpuri Noi.

Inainte de show in backstage ne tot intrebam intre noi daca chiar exista fani ai unor formatii gen Holograf, Iris, etc. Noi credeam cu tarie ca nu. Aveam sa fim spulberati de multimea uriasa care astepta in holul Institutului Politehnic Bucuresti. Toti erau ,,fanii astia”, cum a zis Sisu, cand i-a vazut. Pe atunci doar textierul trupei Il-Egal, cu numele de scena Philosophul Strazii. Evident, nici macar un student dintre astia nu avea chef sa asculte rap si mai ales de la 3 trupe fara album oficial pe piata. Toate 3 trupele erau cunoscute la nivelul nisei lor, hip hop. Insa rockerii astia folkisti nu ne stiau si le apaream ca un obstacol intre ei si Timpuri Noi.

Tot recitalul nostru au facut tot ce au putut ca sa ne enerveze. Au scandat Timpuri Noi pe piesele noastre, ne-au aratat muie, gesturi obscene care mai de care mai creative. La un moment dat chiar pe o pauza dintre 2 piese ale trupei Il-Egal, C-Nyk a cedat si i-a strigat unui muist din primele randuri ca isi baga *******. A fost picatura care a dat start unei furtuni.

Concertul a fost intrerupt pentru ca ,,badigarzii nu mai faceau fata”, dupa cum ne-a explicat organizatorul. Am fost scosi cu cefele late din holul Rectoratului si escortati intr-o parcare, unde ni s-a spus cu mult drag: ,,hai, dati-i drumul de aici si sa nu va mai intoarceti”. Am plecat dezamagiti si furiosi. Pe drum, in toata aceasta atmosfera trista, s-a auzit vocea vesela a lui Vexx: ,,Ba, da’ voi stiti ca am luat si banii? M-am ocupat”.

Va urma…