Pentru noi, copiii nascuti in comunism, Craciunul era intotdeauna ceva ciudat. La scoala ne bombardau aia cu Mos Gerila, acasa bunica-mea turuia cu Craciunul si cu traditiile romanesti. Imi amintesc ca la un moment dat, fiind in clasa a IV-a Mamaie mi-a zis ,,Daca mai aud o data Mos Gerila, iti dau o mama de bataie de te adorm”, urmat de clasicul ,,Mai omule, tu nu zici nimic?”. Bunica-miu avea o problema cu urechea dreapta, inca de pe front. Se prevala tot timpul de acest ,,atu” si se facea ca nu aude. Auzea insa cand nu trebuia, daca ziceai ceva urat de el.

Imi vine in cap intamplarea cu un Sinalco, o bautura racoritoare. Tatal unuia dintre prietenii nostri de la bloc aducea din strainatate (nu puteai sa intrebi cum) diverse lucruri. Ce se purta atunci: videouri, blugi, casetofoane, etc. Baiatul asta a iesit cu aceasta cutie de Sinalco, o bautura acidulata basita cu gust de lamaie. Chiar pe 24 decembrie. Traditia noastra era sa iesim pe afara si sa discutam despre ce urma sa primim ,,la noapte”. Evident ca majoritatea primeam lucruri de la librarii. Nu din strainatate. Imi amintesc ca am discutat aproape 1 ora despre acea cutie obosita de suc din Germania de Vest. El ne-a promis ca va iesi cu ea de Revelion si ca vom bea fiecare cate o gura la trecerea dintre ani. Asa a si facut, caci era unul dintre cei mai parolisti baieti de la bloc. La nivelul asta o ardeam noi in ‘88.

Probabil ca cea mai intensa experienta legata de Craciun am trait-o alaturi de verisoara mea, cu care am crescut side by side. Dulapul se deschidea greu, dar am fost atenti sa nu facem zgomot, pentru ca bunica-mea venea imediat de la bucatarie daca i se parea ceva. ,,Sigur faceti voi ceva de e asa liniste”. Si acolo, ce sa vezi: cadourile noastre. Aranjate frumos, urmand sa fie impachetate. I-am zis: ,,Alexandra, cred ca e adevarat, nu exista Mos Gerila”. Imediat m-a corectat ,,E Mos Craciun, vezi sa nu te auda Mamaie”. Soc si groaza a doua zi cand ni le-am desfacut si le-am regasit sub brad. Probabil cea mai mare dezamagire a vietii mele pana la acel moment. Jumatate din mine simtea mandria ca nu mai cred in El si cealalta jumatate simtea dezamagirea ca El chiar nu a existat niciodata.

 

De aceea imi permit sa va rog pe toti cei care aveti copii si cititi aceste randuri sa va lasati copiii sa creada in Mos Craciun si in spiritul Craciunului atata timp cat vor considera ei ca vor sa faca acest lucru. Avem nevoie de repere pozitive si de lucruri frumoase in toata aceasta societate din ce in ce mai mizerabila care ne inconjoara.

 

Va urez tuturor un Craciun Fericit si un An Nou mult mai smecher decat cel care va trece in curand.

 

Sa ne vedem cu bine la Brugner MiniFest v.3.0, adica aniversarea mea de 40 de ani, la Jacques Pot pe 5.01.2019.