Dupa toate peripetiile descrise in primele doua parti ale acestui episod american, tratat extrem de amplu de catre subsemnat, am ajuns si la partea de final, in care vom dezvolta cateva intamplari legate de tara mama, precum si de noi aparitii discografice. In ’96, va imaginati ca nu comunicam intre noi prin retele sociale sau alte inovatii actuale. Aveam doar email si spre rusinea noastra, unii dintre noi, elevi liceului de Informatica din Bucuresti, actualmente Tudor Vianu, comunicam prin email si nu oricum, ci de la laboratorul de info al scolii. Asa dialogam cu colegul de trupa, Vexxatu’ Vexx, actualmente NorZeatic. El imi povestea ce se mai intampla aici si asa am aflat ca o ardea de zor cu Cheloo si ca scrisesera deja cateva piesa impreuna. Unul dintre aceste manuscrise a fost folosit si de Delikt dupa ce m-am intors in tara, intrepretata insa doar in concerte. Neinregistrata vreodata. “K Baietii” se intitula, cu text Vexx / Cheloo, la vremea respectiv ultimul sub numele de TeniE.

Mi-a mai spus o data cand am vorbit la telefon ca l-a impresionat foarte mult clipul de la Show&AG “Next level” si ca daca pot sa il ajut sa ii trimit o caciula cu Bronx, cum avea AG in clip. Fratele vostru a plecat pe Steinway Street in Astoria si acolo pe la tarabele cu baieti, am gasit cu toate cele 5 boroughs. Cand sa o iau, am dat de un patrio care m-a intrebat sec si agresiv in acelasi timp: “why is it gotta say Bronx, we in muthafuckin Queens here”. Ia-l pe om si explica-I “boss, iau pentru cineva in Romania, Bronxul e mai faimos”. “Out of the question, Queens is the dopest borough on the entire planet”. Pana la urma am reusit. Am plecat usor rusinat, insa cu caciula. Evident ca mi-am luat si eu. Am intrat iarasi la Coconuts, de unde am luat doua single-uri: Blahzay Blahzay “Danger” (de-abia aparuse si rupea Hot ’97ul in doua) si Group Home “Supa star”, tot mega fresh si produs de Primo. Ca fapt divers, ambele pe caseta.

Nu stiu cati dintre voi ati prins maxi single-uri pe caseta, dar pentru noi erau un fel de Rolls Royce-uri ale fanilor de rap. Mai ramanea sa mai cautam si albumul Group Home “Livin Proof”, dar aici nu mai aveau si trebuia sa ma dirijez spre Manhattan. Se imbarca fratele vostru in N Train, schimba cu R-ul si ajunge in sfarsit in oras. Stand la un semafor, un frate de culoare imi adreseaza urmatorul enunt: “Yo, why the fuck are you staring at me?”, “I was not, sorry”. “You’re lying. I saw you. You a fuckin racist, you know what yo people did to us 400 yrs ago”. “Dude, I’m from Romania”. “I don’t know where the fuck that is, but you the white devil, too”. “By the time you were taken into slavery from Africa we were busy fighting the Turkish Empire and we didn’t even know you guys existed. I am terrible sorry.” Asa s-a incheiat, poate si pentru ca s-a dat verde la semafor; tin insa minte si acum dialogul acesta si mimica lui. Am luat si Group Home-ul pe CD si m-am intors acasa, cu urechile atent ciulite pe Hot 97, unde luni seara avea Evil Dee show de 2 ore. A inceput show-ul si a difuzat “World is a Ghetto”, de pe noul album Geto Boys, Ressurection. Atat de mult mi-a placut ca mi-am dat seama ca trebuie sa il am pe CD.

A doua zi, intorcandu-ma de la scoala, am primit la metrou si un flyer de la un magazin de discuri in the neighbourhood, deci chip-urile aproape. Evident ca imediat dupa scoala, m-am dus. Insa, soc si groaza: oamenii nu il primisera inca, aveau doar un singur disc primit pentru promotional use. Not for sale. L-am vazut pe tejghea, proaspat, sigilat, cu sticker pe el cu “ONLY FOR PROMOTIONAL USAGE” si am stiut in acel moment ca nu am cum sa plec fara el de acolo. Aveam de mers pe jos pana acasa 45 de minute, atat de aproape era (NOT). Cu acest CD in Discman-ul meu, aceasta plimbare ar fi fost o forma de plutire a corpului meu pana in sufrageria mea, unde evident aveam sa ii dau play pe casetofonul “ala mare” ca sa auda si vecinii mei. Mai scoateam si cate o boxa pe scara de incendiu cateodata, ca sa fiu sigur ca aud si ei.

Dar cum sa fac? Am zis “I know it’s 14.08$, I’ll give you 20$, I need this CD right now”. “Dude, it’s gonna drop tomorrow officialy. Why can’t you wait 24h?”. “It’s hard for me to explain, let’s just say I’m in love with hip hop and in my hometown, I always had that firing desire to be the first to have a fresh release”. Dupa discutia cu “where you from?” si explicatiile gen “close to Russia, Moscow”, bla bla, omul se uita la mine si imi zice. “Dude, I can see the passion in your eyes, you should definitelly show this to women and you will never fail. You can have it”. Am dat 20$ si l-am luat. Al meu si numai al meu si cu 24h inainte sa apara. Dupa 5 minute de vorbit incontinuu si explicat maica-mii ce am obtinut eu, mi-a replicat scurt: “Ce teme ai pentru maine?”

Incheiem relatarile de pe pamant american in speranta ca v-am putut da o mica idee a ceea ce am trait eu acolo si ma consider extraordinar de norocos ca am trait pe pielea mea aceste intamplari exact in perioada in care ceea ce a devenit clasic azi in hip-hop era chiar la moda si de-abia aparut. Am trait cu alte cuvinte Golden Era la fata locului, chiar daca doar pentru 6 luni.