Pentru ca se apropie vara si este firesc sa avem de 3 ori mai multe festivaluri decat am avut anul trecut, am sa trec in revista cateva dintre cele memorabile unde am participat atat ca spectator, cat si ca artist.

Am sa incep in forta cu un prim episod. Iarmaroc. Prima editie avusese loc la Paulesti, devenit la un moment dat un fel de Mecca al festivalierilor. El fiind de fapt un mare congres al tantarilor din judetul Prahova. Am fost sunat sa ma ocup de scena hip-hop pentru cea de-a doua editie. Culmea, fara sa ma interesez eu printr-o “relatie”, etc. Am propus eu lineup-ul si spre surprinderea mea, Comitetul a fost de acord. Am avut numai nume unul si unul.

Locatia acestui festival era undeva pe E85, pana in Urziceni, pe un camp extrem de obosit. A fost o perioada la moda sa mergem cu totii in  natura, pana cand probabil unii dintre “promoteri” si-au dat seama ca e greu fara dus atata timp. Cu totii vrem sa fim ca Bear Grylls, pana la mancare, pat si dus.  Ceea ce va voi povesti nu tine de comedii proaste sau scenarii alegorice. Pare greu de crezut si cateodata chiar desprins din schitele regretatului Nenea Iancu.

Am ajuns la locul faptei in postura de stage manager. O noua functie pe care urma sa o indeplinesc. Nu intelegeam prea bine ce trebuia sa fac, insa stiam un singur lucru. Oamenii mei trebuiau sa isi ia banii. Si mi-am repetat acest lucru pana cand s-a terminat acel fiasco de eveniment.

Ne-am apropiat de scena noastra si din acel moment am inteles ca va fi casa mea pentru vreo 3 zile. Evident ca nu era acoperita. Se anuntase ploaie, un fenomen pe care il detest din toata inima mea si care se incapataneaza sa ma urmareasca  de obicei in timpul liber. Cand sunt la birou insa, e frumos. In jurul orei 17:00, am stabilit cu primii mei invitati sa dam drumul la muzica. Pe vremea aceea rula un cuplu incredibil, care se sincroniza perfect si care dusese conceptul de back2back la superlativ. DJ Limun vs DJ Sauce. Oamenii s-au setat sa puna muzica si eu am plecat spre corturile de organizatori sa discut de banii celor aflati pe scena. Pe drum, a venit un baiat de la scena care m-a anuntat ca nu se poate incepe programul pentru ca ploua. Ce-i drept, incepuse, dar eu refuzam sa cred. Am revenit la scena si ne-am stors cu toti baietii de acolo, trupe si prieteni, cum sa facem sa gasim un cort sa punem boxele si pickup-urile sub el. Am plecat spre conducerea festivalului sa caut o solutie. Eram cu unul dintre headlineri dupa mine. La un moment dat, am intalnit un pusti care conducea un scuter, intr-un mod extrem de agresiv, prin noroiul proaspat format de fenomenul meu meteo preferat.

Avea atasat pe acesti vehicul un obiect mult mai lung decat scuterul si amandoi l-am intrebat ce are acolo. Ne-a spus ca e un cort. Ochii nostri au lucit precum lupul din Scufita Rosie. ,,Dar trebuie sa il duc la scena dnb”. Dnb, acest vesnic cosmar al meu din anii 2000, cand nu te mai puteai duce nicaieri in Bucuresti fara dnb. La un moment dat, l-am pierdut pe baiatul cu care eram si m-am mirat sa il vad alergand spre mine. ,,Bogdane, vino urgent ca pustiul a facut accident cu un microbuz in complex aici”. Am fugit pana acolo, pustiul era ok, dar inca in stare de soc si profitand de aceasta indecizie a lui, l-am intrebat succint si mormait: ,,Luam noi cortul, da?”. Neasteptand sa mai raspunda, am luat amandoi cortul si in mai putin de 2 minute eram la scena noastra, in uralele celor prezenti. S-a montat in mai putin de 10 min si in alte 10 a inceput sa rasune basul. Eram ON pe bune, de aceasta data. Am lasat cuplul de DJi sa rupa din public si m-am dus spre “sediul” conducerii festului. Acolo, frecat de manute, n-avem bani, stai sa mai intre spectatori, etc. Baiatul meu a dat telefon, chipurile, la avocat. Ii explica ca ii vom actiona in instanta si apoi mi-a venit ideea. Nu vin banii pentru cei aflati pe scena, se opreste scena. Pe o ploaie torentiala aveam cei mai multi oameni la scena la noi, in jur de 300. In acelasi timp la Main Stage, la Tippa Irie, cunoscuta figura pentru scena reggae, erau…3 oameni.

Am continuat cu act-urile noastre pana la sfarsitul serii si am reusit prin aceeasi metoda sa obtinem banii pentru toti. Dadeam drumul la show, se strangea lume si apoi mergeam sa cer fee-ul trupei de pe scena. Nu ii luam, se oprea scena. A doua zi ne-am confruntat cu o ofensiva a catorva stage manageri de la electro, care ne-au intrebat cine suntem noi de avem o asemenea scena cu cort, cand ei au artisti internationali si nu au. Ne-am certat foarte putin, conchizand ca nu am auzit de artistii lor in viata noastra, ca oricum noi avem cel mai mare public si daca vor cortul, trebuie sa treaca de noi. Legati de glie, ca romanul de piftie.

Singura scena dintre cele 14, unde artistii au fost platiti integral, a fost a noastra. Ne-am ghidat dupa principiile lui Jerry Maguire si nu am dat gres. Este adevarat ca banii pentru functia de stage manager nu i-am mai vazut, insa mi-am pastrat obrazul curat vis a vis de trupele invitate sa cante.

La plecare spre casa, la poarta era camionul celor de la Astronaut Kru, niste baieti foarte misto din Deva, care tinusera singuri cu scule si logistica o scena intreaga de electro. Efectiv se rugau pentru cateva sute de lei de motorina sa ajunga si ei la Deva. La banii de festival renuntasera. Ca de altfel majoritatea scenelor…