…astazi Urban Vibes.

Ne aflam in Saptamana Mare si trebuie sa fim mai buni cu cei din jurul nostru, cel putin in teorie. Insa noi am pornit deja pe drumul dezvaluirilor si in urma articolului precedent, am primit multe like-uri, cereri de prietenie si cereri in casatorie (de la barbati). Scopul nostru ascuns a fost sa castige portalul Badass cat mai mult awareness, dupa cum probabil v-ati dat seama. Si acum nu mai putem da inapoi. Lasand insa gluma la o parte, chiar incercam sa povestim niste esecuri personale si profesionale intr-o maniera cat mai amuzanta si nu ne ramane decat sa speram ca aceste fiasco-uri nu se vor mai repeta. Desi totul este ciclic, de la cel mai mic fenomen meteo si pana la cel mai mare mister al universului, femeia.

Ne aflam in bunul an 2008 si am primit o oferta de nerefuzat. Sa vin sa filmez pentru Urban Groove la Timisoara, la cel mai mare fest care se organizase vreodata acolo, in materie de hip hop. Apoi mi s-a mai propus si un recital live, alaturi de DJ Dox. Se intindea pe 3 zile si printre headlineri se aflau Jeru The Damaja, Afu-Ra si nici mai mult nici mai putin, Looptroop Rockers. Am zis, wow, sigur o sa iasa cosmic. Ne-am dus pe cunoscutele infrastucturi rutiere moderne ale tarii noastre, iar cei din Vest isi amintesc ca pe vremea aceea se mergea pe Buzias in Timisoara pentru ca pe Lugoj erau vreo 20 de semafoare din cauza lucrarilor ce durau de 10 ani. Am ajuns si prima data am mers la cazare. Wrong choice daca ma intrebati, pentru ca asa cum spune si piesa: “prima data banii pe show”. Cameramanul meu chiar a fost super implicat si ma intreba din ora in ora cand filmam. Organizatorii au parut de la inceput usor depasiti pentru ca nu exista niciun fel de ordine clara. Nu se stia care este ordinea in seara de vineri. Am tot asteptat in zadar sa ni se indice ora inceperii cantarii (noastre). L-am rugat pe cameraman sa ia si el niste cadre cu locatia. Oamenii intrati deja chiar au facut mega show, nu mai vazusem de mult timp breakeri si off the domeri la un loc. Vibe-ul chiar era de hip hop. Am aplicat metoda de colectare a onorariului nostru, pentru cei aproapiati, “scoala Dox”. Presiuni crescendo pe promoter pana cand acesta prefera sa plateasca decat sa mai dea ochii cu tine. Ceea ce s-a si intamplat. Aici ne-am desavarsit stilul ce avea sa ne consacre la Iarmaroc, 2 ani mai tarziu. Ne-am aratat apoi disponibilitatea de a canta oricand in zilele ramase, dupa ce vineri seara fusesem amanati.

A doua zi am tot intrebat in zadar de probele audio, care nu se puteau face din motive greu de inteles. Toata lumea era intr-un standby periculos care nu prevestea nimic bun. S-a cantat totusi, unele trupe chiar au reusit asta si culmea, daca va uitati pe pozele de la eveniment, veti avea impresia ca a fost blana rau. Aici este meritul publicului prezent, care cred ca si-a dorit cu ardoare un astfel de eveniment in Frunce. Nu o sa ne mai obosim sa dam nume, putem doar sa divulgam ca organizatorii erau de sexe opuse si 2 la numar. Din pacate extrem de depasiti de situatie si efectiv fara solutii in fata tavalugului de evenimente negative ce aveau sa urmeze.

Si ca sa nu ramana singuri in fata acestui fiasco, s-a mai alaturat inca o grupare pentru a prelua pagubele. Pacaliti de situatie, baietii de la “haideti inregistrari” aka Hades Records, aflati intr-o perioada in care cred ca s-ar fi bagat sa organizeze si Sziget Festival, au vazut ei o oportunitate de aur si cred ca si-au imaginat ca Glastonbury se organizeaza la NO Name in Timisoara. Sau ca sa fim pe vibe, “pe No Name, in Timisoara”. Oamenii au inchiriat autocar(e) si ne-am trezit “pe No Name” de zici ca eram in B52 sau in Expirat in Bucuresti. Toti cunoscutii nostri erau acolo, doar ca la 500 km de barurile mentionate. Au devenit si actionari ai festului si trademarkul lor a fost binenteles Looptroop. Oamenii erau obsedati sa ii aduca. Aveam sa aflam ca dintr-o mica eroare, “rockerii” de la Looptroop aveau 15 min la Budapesta sa schimbe avionul cu bagaje cu tot, lucru care li s-a parut la inceput un pic deranjant, pana sa ajunga sa nu mai vina deloc. Este posibil sa fi fost si altceva la mijloc, cert este ca sambata seara in timpului concertelor cu Jeru si Afu Ra, s-a aflat ca nu mai vin Looptroop.

Seara de sambata a avut multe picanterii, printre care si o discutie un pic mai aprinsa intre Jeru si organizator, in care asta micu’ din East NY, ii vorbea cu multa “dragoste” promoterului banatean. Smecta, care actualmente si-a deschis cea mai tare rulota de “frites” si anume Satisfry, alaturi de fratele Ghismo, a facut spectacol acolo. Daca un barman local te servea in 2-3 minute, Smecta o facea in 30 de sec. Bringing that Expirat wild style. Probabil unul dintre cei mai tari barmani intalniti de mine de-a lungul vietii. Atmosfera era un pic incarcata, intrucat vineri seara se aflasera deja detalii ca s-ar putea sa nu mai vina Looptroop si fiind epoca forumurilor, toate discutiile de acolo convergeau catre acelasi vector: “Pisatii dreacu, ne-ati stricat festivalul. Miticii sunt de vina”. Evident, vesnica ura pe Bukale, aici cu “dintii stransi”. Adevarul probabil ca era undeva la mijloc si nu pot sa imi dau cu parerea cine a chiftelit-o mai rau, banatenii sau miticii, insa avand in vedere ca in general miticii sunt de vina si pentru guvern, ploi, mancare, epidemii si alte lucruri, mergem pe mana lor. Cert este ca de atunci, ma salut cu DJ Sauce exact asa, el spune “pisatii dreacu”, iar eu completez cu “miticii sunt de vina”. Ca sa si elucidam misterul, probabil multi habar nu au care e faza cu miticii dar li se pare lor misto sa o zica, “Mitica” este alintul pentru Dumitru. Iar Sf. Dumitru este patronul spiritual al orasului Bucuresti. Din punctul meu de vedere, accentul trebuie sa pice pe “I”, adica “mitic” in sensul de legendar :).

Cu banii luati ne regaseam in dimineata de luni doar noi si Pacha. Noi cu “scoala dox”, Pacha cu hustle-ul nord american in sange. Pensiunea unde eram cazati nu ne-a lasat sa plecam pentru ca nu se platise cazarea. Promoterita a venit, iar timisorenii fiind oameni civilizati, i-au inmanat factura si chitanta. Femeia a citit vreo 5 min factura, a iesit afara sa vorbeasca la telefon si a plecat cu tot cu chitanta. Gen, “platise”… Din pacate insa pentru ea, s-a mutat o perioada mai lunga din tara mai apoi. Pare un pic desprins din Snatch, insa asa a fost Urban Vibes 2008, prin ochii subsemnatului.

Incheiem aici seria dezvaluirilor si sper ca aceste 2 contra exemple, Iarmaroc si Urban Vibes, sa ii convinga pe toti amatorii de organizat fest-uri ca lucrurile nu sunt deloc simple si ca se poate da “gherla” foarte usor si poti ramane in inima oamenilor ca si reper negativ. Daca va mai amintiti emisiunea Reflexii Rutiere, cu Virgil Vochina, era o rubrica acolo “ASA NU…”