Toata lumea stie cat de mult imi plac festivalurile. Atat de mult incat de ziua mea am primit concediu obligatoriu si bilete la Lollapalooza Berlin. Da, e ca si cum ai trimite un miner in vacanta la Salina Turda.

Problema este ca mie imi plac festivalurile unde e de munca, habar n-am cum sa ma distrez la un festival, ca un om normal (am aflat intre timp ca se numeste spectator).

Si ca sa fie treaba treaba, am primit si un bonus de frecat duda in Berlin 4 zile dupa festival si colac peste pupaza inca doua zile la Native Instruments. Daca mai stateam trei zile ma trezeam cu cei de la imigrari peste mine.

Cristina s-a ocupat de logistica si a excelat, de la cum arata hotelul pana la distanta fata de festival si centru, totul a fost calculat nemteste (see what I did there).

De la hotel la festival faceam cam 15 minute cu transportul in comun, urcam in autobuz in fata hotelului si coboram in fata intrarii in festival. Bine nu chiar in fata, mai mergeam vreo 600 m pe jos, but still, destul de comoda situatia.

In prima zi am ocolit din greseala security check-ul, probabil tot din cauza obiceiului, am vazut o nisa in garduri pentru tehnic si am intrat pe acolo. Nu a tipat nimeni dupa noi, ba mai mult de atat, o brigada de 5 militieni mi-au facut politicos loc sa intru. Am realizat ca am facut ceva gresit dupa ce am luat bratarile si am ridicat mainile sa ma controleze un domn cu tricou cu security de cutite, sandwichuri, boabe si seminte, iar el se uita nedumerit: “it’s ok, it’s ok, they already did that over there”. Scuza-ma pe mine!

Am dat o tura rapid prin tot festul, zic rapid pentru ca nu am apucat sa termin berea si eram gata cu vizitatul. Treaba era impartita simplu, o scena de EDM care se afla in interiorul stadionului, o scena de alternative/urban cu hip hop, rock, pop rock undeva in lateralul arenei si mainstage-ul. Mainstage care erau de fapt 2 scene, ca la B’estfest, cand una mergea se pregatea cealalta, and so on. Era tare ideea, no lag, dar distanta dintre ele era destul de mare si ca sa prinzi un loc bun la urmatorul artist trebuia sa pleci cu 10-15 minute inainte de a termina celalalt artist, cam de cacao pentru artistul care canta. La Imagine Dragons am fost cu 30 de minute inainte si era full, am stat ca saracii in spate de tot.

Am uitat sa mentionez ca e daytime festival, adica te duci acolo dupa Frushtuck pe la 10 si pleci la 23 si te opresti la Burgermeister pentru unu mic inainte de somn. Sa asculti Trap EDM la 11 dimineata nu e asa placut cum credeam, dar pana la urma nici sa bei bere la ora aia nu e foarte normal pentru mine. La Alison Wonderland a picat sunetul pe fata de cateva ori, prima oara am sarit din bocancei si teava catre scena, deh obisnuita. M-a apostrofat putin si am ramas prieteni.

Line-up-ul nu a fost foarte stufos, multi de ai lor, putini de-ai nostri. Am mers acolo impacat oricum, stiam ce vreau sa vad: The Weeknd, Rag’n’Bone si Imagine Dragons. Asa ca intre trupele pe care vroiam eu sa le vad musai era foarte mult timp mort si nu prea aveai ce sa faci ca sa mai treaca timpul. Erau 2-3 activari lesinate, ceva care implica tricouri Adidas si clor, roata aia care a fost si la Electric si Untold si cateva cascarabete unde te mazgaleau pe fata si faceai coronite din flori (super!). Mai mult m-am distrat in kids zone, I hate clowns tho. De fapt mai era o zona pe care am descoperit-o a doua zi cu jocuri dinastea de balci 1840, caterinca de altfel, arunci cu potcoava, dai cu bile de plastic in conserve, etc, good old fun.

Prima seara s-a incheiat  cu un concert The Weeknd, care m-a dat peste cap. Mi-a placut atat de mult incat dupa 15 minute am intrat in aglomeratie sa vad cat mai din fata. Facusem greseala sa ne asezam pe un fel de tribuna dinasta facuta de Seat, unde ziceau ei ca se aude cel mai bine. Nu se auzea deloc si era si la mama dracu in praznic, mi-a crescut miopia cu 0,75 pe putin, de la cat m-am fortat sa vad ceva. Asa ca dupa 15 minute am luat-o la picior prin multime si am ajuns pana aproape de FOH. Mi-am dat seama ca e destul de aproape atunci cand am simtit caldura de la flacarile de pe scena, si se auzea si al dracu de bine. Iar show-ul…goddamn that boy could sing.

Am uitat sa vorbesc despre preturi. Sau am tot amanat. Cea mai nenorocita bere la draft era 4,5 euro, la sticla ajungea pana la 7 euro (dar nu primeai sticla, tot in pahar ajungea) iar un long drink, pe genul vodka-energizant, 9 euro. Daaaaar, in prima zi am terminat banii de pe bratara inainte de cat preconizasem pentru ca baietii opreau cate un euro pt fiecare pahar de plastic iar eu ca un roman simtit din Berceni le aruncam la cos dupa ce le goleam. Asa ca vreo 10 euro s-au dus in cosul de gunoi. A doua zi am inteles smecheria si am dus paharele inapoi la refill. Nu am inteles singur cum statea treaba, ca doar nu sunt Mafalda, dar am observat ca nu mai sunt pahare pe langa cosurile de gunoi si veneau oameni cu cate 20-30 de pahare si primeau bani pe bratara in schimbul lor. Haaatzz.

Prima zi s-a incheiat cu o reprezentatie fara lacrimi a lui Armin, dar tot cu Arena inchisa. Partea nasoala in stadion era ca nu aveai voie pe scaune, doar pe teren, plus ca aici programul e program, probabil de aia nu a mai plans, din lipsa de timp si prea putina lume. Am plecat linistit catre hotel, eram oricum lesinat de la diferentele de temperatura, ziua am stat in soare pe 30 de grade iar dupa 8-9 erau 16. 

A doua zi am observat ca spotul meu de tehnic nu mai exista asa ca a trebuit sa ma las perchezitionat. Nici nu am intrat bine in festival si un baiat a incercat sa cumpere droguri de la mine. Dupa 10 minute de munca de lamurire, cum ca eu nu am droguri si chiar daca aveam nu ii dadeam, a inteles si s-a lasat pagubas. Trist si sceptic, dar pagubas. Am inteles mai tarziu si motivul pentru care m-a ales pe mine din cateva zeci de mii. TicTac lansase guma de mestecat si dadeau niste pungulite mici cu 4 pastile, iar eu m-am trezit cu un pumn de pungulite dinalea. La un moment dat, Cristina mi-a cerut niste guma si am scos din buzunar o pungulita pe care i-am inmanat-o putin mai pe sustache. Omu meu a crezut ca ii vandusem Extasy. 

Am trecut peste si am plecat sa explorez si alte zone din festival, cum ar fi Lolla Kids, unde am dormit pe iarba vreo 30 de minute, asa copii linistiti mai rar. Drumul spre Lolla Kids ducea prin spatele Mainstage-ului 2 unde am ramas sa ma minunez de… curatenie Bo$$. Nu am vazut niciodata asa backstage cochet si aranjat. Iar cele doua Stage Truck-uri zici ca erau pt display nu pentru carat, tipla.

Penultimul artist pe care tineam mortis sa il vad  era Rag’n’Bone si bine am facut. Nu prea am cum sa descriu ce s-a intamplat, incerc. Un stage plot simplu, exact cati instrumentisti trebuie, lumea relaxata pe iarba, sunetul cristal, exact la volumul care trebuie, daca aveam si putina umbra il puneam all time favourite. A fost dubios dupa ce a cantat prima piesa, un american blues cu super accent de redneck, a inceput sa vorbeasca normal, cu accent englezesc. Atunci am aflat si eu ca e englez de fapt. Blana oricum. Mi-a placut mult.

Am mai frecat duda prin festival vreo cateva ore, am stat la coada la inghetata 30 de minute, iar cand am ajuns in fata s-a terminat inghetata, am mai gasit niste pahare neinsotite prin festival si ne-am recuparat gaura din prima zi, d’astea clasice. 

The main atraction a fost Imagine Dragons. Recunosc ca nu eram uber hyped about it, dar cand am vazut cum se strange lumea mi-a dat-o cu piele de gaina. Nu am vazut atata lume in viata mea, iar cand a aparut Danut s-a lesinat pe capete de ambele tabere, si baieti si fete. Sunetul a fost de exceptie, performance-ul la fel. M-au deranjat putin momentele alea regizate si gretoase cu discursuri sociale dintre piese, alea mi se par extra mega depasite. Dar… ba baiatule cata lume.

Asta a fost vacanta mea de relaxare dupa o viata plina, acest Amara al tehnicilor. Au urmat cateva zile de explorat Berlinul, am descoperit si unde se termina limba engleza pentru ei. Iar joi si vineri ne-am mutat de la Quentin Boutique Hotel, la Catalonia pentru workshop-ul Native Instruments. O sa povestesc in alt articol ce s-a mai intamplat si cum ne-am luat 6 perechi de adidasi blana cu 200 de euro).

PS: Traiasca Ryanair ca nu au intarziat mai mult de 40 de minute si la dus si la intors, mari barosani. 

PS2: Am mancat albino Skittles.