Am scris acum ceva timp un articol despre selector vs DJ si lumea a luat-o de buna, a inteles ce a vrut si i-a dat inainte. Ziceam in articol ca muzica primeaza la o petrecere si ca prefer oricand un curator bun peste un DJ prost. O dadeam exemplu pe Andreea BumBum aka Bumkadelic aka The Kracklishious Lady, care este unul dintre selectorii mei preferati. Pentru ca nu se chinuie sa para altceva decat este si pentru ca are muzica buna tot timpul, pe care o livreaza fara vreun efort dus la extrem.

Acum intervine partea deranjanta. Curator bun sau DJ prost? Cand e un curator bun si cand e un DJ prost?

Primul exemplu ar fi un curator bun care vrea sa fie DJ, care inainte de a invata sa fie DJ incepe si pune muzica aia buna anapoda. O incaleca de o ia dracu, se chinuie sa faca tranzitii si alte prostii pe timpul si banii mei practic. Si uite asa a devenit un curator bun, un DJ prost. Si a scazut in ochii mei.

Cand devine un DJ prost, un curator bun? Well … never. Adica exista o mica posibilitate sa inceapa prin absurd sa asculte muzica buna si daca renunta la a mixa, ca oricum nu le are, ar putea sa atinga putin cu genunchiul stadiul de selekta.

Un DJ bun e un DJ bun. Punct. Le are pe toate. E si curator, are si skill-uri, e carismatic, cumsecade, asta e cuvantul. Un DJ cumsecade.

O sa se intrebe lumea “oare zice de mine?”. Oare ai muzica buna si te ambitionezi sa mixezi pe la petreceri fara pic de tehnica? Oare esti blana pe tehnica, dar imi pui cele mai proaste piese si le umpli de efecte fara rost? Atunci da. Altfel, nu mi-as face griji.

De la ce m-am luat? Am fost martor la cateva sesiuni de mixing cu muzica neinteleasa. Cringe maxim. Odios. Sa ma bata mama daca m-am simtit vreodata mai stanjenit. Si nu stiam daca e vina mea ca nu inteleg sau e vina lor ca sunt de cacat. Dupa vreo 20 de minute de set am zis ca nu trebuie sa fiu asa taios si ca sunt prea subiectiv si ca este de fapt ceva experimental. Asta a durat pana la urmatoare a trecere dintre melodii, cand el s-a ambitionat sa imi demonstreze ca: it’s not me, it’s him.

Ce e de invatat din asta? Nimic. Absolut nimic. Lumea o sa continue sa isi ascunda lipsurile in scuze. Si tot eu sunt de cacat ca nu inteleg.
PS: Sunt cate unii care isi asuma, dar vorbim alta data despre Tomas Ford.