[RUN FOR YOUR LIFE] Mancarea nu ingrasa

Secretul succesului in viata este sa mananci ce vrei si sa lasi mancarea sa se gandeasca la problemele ulterioare in stomac. Asta sau Foamea este prima servitoare a Geniului. Emitentul acestor maxime avea un talent deosebit la a pierde bani, asa ca putem sa-l credem pe cuvant.

Mark Twain. Despre el este vorba. Pe langa literatura de buna calitate, Mark Twain mai poate fi creditat si cu meritul de a fi precursorul stand-up comedy-ului de astazi. Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud si chiar India. A facut turnee prin toate tarile astea.

Unde mai pui ca exista astazi, chiar si-un premiu care-i poarta numele- The Mark Twain Award for American Humor, care se acorda acelor personalitati care au impactat societatea civila in modalitati similare marelui autor.

Nedorind sa divaghez de la punctul focal al discutiei, am aflat, cu mahnire si adanci regrete ca Mark Twain a sucombat, dandu-si obstescul sfarsit. Gandurile si rugaciunile mele se indreapta catre familia indurerata, catre frumoasa si puternica Shania.

Da. Imi place sa gatesc. Si sa si mananc. Sunt un mare fan al gatitului si al mancatului. Fapt putin cunoscut in lumea mondena a capitalei, eu am fost crescut de Bunica. Mama, tata, unchi, matusa, frate, sora, profesor, medic, tot. Ea era Lumea mea. Ea-mi facea de mancare, ma ducea la scoala de dimineata, avea grija sa nu ma inhaitez cu golanii, de-astea. Odata am stat cu noii mei prieteni din scoala si am invatat intr-o zi toate injuraturile care contau. Apoi am ajuns acasa si le-am repetat in gura mare, foarte mandru de realizarea mea.

“-Mamaie?

  -Da, ce vrei?

  -PULA! (urmat de un ras isteric si repetarea obsesiva a cuvantului)

M-a batut de m-am pisat pe mine, n-am mai injurat pana in clasa a 11-a. Nici macar du-te dracu’ n-am mai zis.

Cand nu gatesc sau citesc, alerg. Au o legatura toate astea, o sa vedeti.  Sa revenim la gatit. Printre cele mai frumoase amintiri cu Mamaia, e una in care i-am gatit eu prima oara si ea a fost bucuroasa si i-a placut. A fost un fel de mancare greceasca cu orez si rosii. Mamaia s-a nascut in Grecia, a fost fortata sa emigreze aici impreuna cu familia ei cand era mica. De obicei, ea imi facea mie de mancare, pana pe la 14 ani,  iar eu eram constant nemultumit si aveam pareri avizate. Si mi-a zis intr-o zi sa imi fac eu, daca am atatea nemultumiri. De acolo a pornit totul. Si na, desi m-a socat initial, nu aveam cum sa fiu nemultumit de propria mea mancare, ca doar nu eram dobitoc sa recunosc ca nu-mi placeau porcariile pe care le faceam. Am facut odata o mizerie cu curry, mere si carne de porc, absolut nemancabila. Nici dusmanilor mei nu le doresc asa ceva.

Dar nu mai conteaza acum. Imi plac alergatul si cititul. Nu neaparat in ordinea asta. Uneori, mananc compulsiv. Dar despre asta, la sedinta de terapie. Nu merg la terapie. Nu am incredere in niciun fel de doctor si nici in pastille. De-aia refuz sa le iau. Nu va sfatuiesc sa faceti la fel.

Asa cum ziceam mai devreme, sunt un mare fan al mancatului si al gatitului. Un expert in haute cuisine sau grande cuisine, cum ii zic englezii. Adica am vazut vreo trei clipuri pe iutub. De mai multe ori. Si cateodata, daca ma incordez foarte tare, pot scrie corect numele a nu mai putin de 4 bucatari francezi. Cred ca nu mai e necesar sa-mi validez talentul si personalitatea de bucatar de mare performanta, faptele o fac pentru mine. De fapt, am si fani fideli – catelul meu, Bella. Ea e cea mai mare fana a gatitului meu. Pentru noi doi fac de obicei mancare.

Pana acum 9 luni, alergam sa strang bani pentru copiii cu autism. Adica pentru o organizatie care are ca obiect de activitate terapia cu ei, reintegrarea lor in societate si toate lucrurile bune si pozitive pe care si le poate imagina cineva in legatura cu acesti copii. Dar na, mi-am bulit piciorul si nu am mai putut sa alerg.

Asa ca am decis sa gatesc impreuna cu niste prieteni, numai unul si unul, pentru copiii astia, ca sa strang asa bani pentru terapia lor. Am gasit un studio de gatit si m-am apucat de intreprins dishuri. Pentru 20 de oameni. A fost cel mai inspaimantator si frumos lucru pe care l-am facut vreodata. Adrenalina e comparabila cu cea pe care o simti cand alergi in panta, la mnte. Din bun simt si decenta, cel mai probabil, oamenii care au participat s-au declarat multumiti. Le-am facut o supa crema de broccoli-mai mult supa, decat crema- si pastrav cu orez cu germeni de schinduf. Schinduful mai este cunoscut sub denumirea de fan grecesc, sfindoc sau molotru. Am vrut sa introduc asta intr-un text, recunosc. Mai zi ceva daca mai poti!

Si stiti ce m-a ajutat sa nu hiperventilez si sa n-o iau razna in tot timpul asta? Pe fundal, oamenii de la restaurant/studio-ul de gatit pusesera Phil Collins – Sussudio de pe ‘No Jacket Required’. Tare, nu?

Sa fie Binele! Ceea ce va doresc si dumneavoastra!

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register