Am o veste pentru tine, iubitorule de carti, a doua oara cand citesti Moby Dick, Ahab si balena nu devin buni prieteni! Asa zicea Jerry Seinfeld, in cartea sa: Seinlanguage- e cartea mea, dar e ok, o puteti citi si voi!

Bantuit literar de niste carti pe care cred ca ar trebui sa le cititi si voi, macar o data, daca nu de mai multe ori- Jorge Luis Borges spunea asta, ca bucuria unei carti sta in recitirea ei, iara nu in citirea pentru a bifa o lista obligatorie , am decis sa fac o lista mai speciala, cu gandul ca o sa va placa. Sau macar sa va puna pe ganduri.

Lista porneste de la  Cele Sapte Pacate Cardinale. Mai jos, pacatele, in ordinea numarului de pe tricou.

Mandria, sau Hybris-ul, este cel mai bine exemplificata in tragediile grecesti. Pe scurt, atunci cand unul dintre eroii tragici (regi, printi, eroi) se crede mai tare decat zeii comit hybris. Dar zeii nu stau pasivi ca-n bancul ala cu cowboy: un cowboy avea un cal iar calul nu avea nimic impotriva! Zeii sunt ciudosi si razbunatori. Asa ca ii transforma pe oameni in animale, in elemente de vegetatie sau ii pun in situatia de a comite incest.

Conceptul de Mandrie este legat indisolubil de conceptul de Vina Tragica. Eroul, in speta, este prizonier, captiv al destinului. Indiferent de ce decizie ia, va ajunge nasol rau de tot.

Pentru Mandrie am avut de ales intre Paradisul Pierdut al lui John Milton, American Psycho, al lui Bret Easton Ellis si surprinzator, Procesul lui Kafka. L-am ales pe ultimul. Joseph K. este seful ambitios, mandru si eficient al unei banci, pe drumul catre succes. Pana cand, intr-o dimineata, este arestat pentru un motiv necunoscut si totul in jurul lui se darama. Dimineata zilei in care implinea 30 de ani. Cu 2 zile inainte de a implini 31 de ani, este condus in afara orasului, unde este ucis “ca un caine”. Este asta o pedeapsa pentru mandria personajului Joseph K? I-a suparat Joseph pe zei? Si daca da, pedeapsa e pe masura faptei?

La Manie nu a fost foarte mult pentru deliberat. Portocala Mecanica, a lui Anthony Burgess, dimpreuna cu filmul omonim. Probabil ca este unul dintre rarele ocazii din istorie cand filmul este muuuuult superior cartii. Dar na, Kubrick a fost un geniu.

Alexander deLarge(numele din film), un tanar adolescent, cutreiera strazile unui oras distopic, impreuna cu trupa lui, semanand teroare si violenta extrema. Intr-un final este prins si trimis la un centru de re-educare de tip pavlovian, pentru a-l transforma intr-un membru productiv al comunitatii. O fabula despre Bine si Rau, despre fundamentele libertatii umane. Sigur, Alex este re-educat, dar cu ce costuri?

Imbuibarea (cu alimente). Intr-o interpretare restrictiva, am putea considera ca pacatul acesta trateaza exclusiv mancatul excesiv. Imi permit sa ies putin din context si sa afirm ca ne putem gandi la orice tip de exces.

Introducerea fiind facuta, iata-ma in fata unei alte alegeri dificile: Requiem for a dream, Hubert Selby Jr, Naked Lunch, William S. Burroughs si Trainspotting, Irvine Welsh. Despre fericire, lipsa ei, mai exact si cum o putem obtine mai usor. Prin intermediul drogurilor.

Cu tot respectul pentru celelalte doua carti, foarte bune, trebuie sa acord titlul de campioana Requiem-ului. O opera sclipitoare, de o frumuseta “inversa”. Unul dintre marile romane ale secolului 20.

Lacomia e buna, spunea raspicat personajul lui Michael Douglas din Wall Street. Si totodata, imi ofera oportunitatea de a vorbi despre una dintre cartile pomenite mai sus. American Psycho, Bret Easton Ellis. La fel de usor, cand vorbim despre lacomie, ne gandim la cel mai bun roman al lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby.

Dar parca American Psycho duce pacatul asta la nivel de arta. Patrick Bateman este noul Norman Bates al Wall Street-ului. Ziua este un bancher care inmulteste averea deja obscena a familiei sale, noaptea este un criminal in serie care mutileaza oameni doar de placere. Sau nu?

O parabola foarte bine mascata a unui scriitor ajuns la statut de rock star prin anii 90, despre modul in care lacomia ruineaza vieti si distruge oameni. Din America si de pretutindeni.

Pofta (trupeasca). Iata un pacat extraordinar de bine reprezentat si explicat, sub variate forme, in literatura, de-a lungul timpului. Doamna Bovary sau Anna Karenina le consider putin perimate, iertata-mi fie opinia. Asa ca Lolita iese castigatoare, cu doua locuri libere in spate. Povestea , cand un profesor se indragosteste de o copila de 12 ani, o “nimfeta”. Nabokov a vrut sa demonstreze prin Lolita ca poti aborda ORICE subiect, fie el cat de odios cu putinta, daca abordarea este una literara, amuzanta, plina de referinte inteligente. Si cat de usor poate fi manipulat un cititor, care ajunge sa empatizeze cu personajul negativ.

Invidia. Prima referinta biblica despre Invidie o gasim in Cain si Abel. Cain isi omoara fratele, Dumnezeu il vede si il trimite la, scuzati-mi franceza, dreacu. Nu prea o scoteai la capat cu Dumnezeu pe vremea aia. Era cam vindicativ si degraba varsatoriu de sange. E de inteles, erau mai putini oameni pe Pamant.

In viziunea lui Jose Saramago, Cain capata abilitati de traversare a timpului, timpurilor si spatiului, circula prin perioade, cunoaste diferite personaje, la fel de biblice, carora le fute existenta si odata cu asta, si cursul istoriei.

Totul pentru a intelege niste precepte de baza ale credintei si pe un Dumnezeu care se poarta ca o fetita de clasa a treia careia nu i s-a luat papusa Barbie pe care a vrut-o de Craciun.

Am lasat Lenea la urma.

Cred ca cel mai reprezentativ caz de Lene dusa la rang de arta, o simfonie a lenei, este cel portretizat de personajul lui Ivan Goncharov, Oblomov. Oblomov, un rus instarit care-si conduce afacerile din pat. Lene, dezgust, inactivitate. De citit neaparat si de vazut si spectacolul de teatru de la Bulandra, cu un Mihai Constantin magistral.

Am lasat ce-i mai bun la final. Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau școala libertinajului, cartea scrisa de catre Marchizul de Sade, este in propria ei categorie.

Sfatul este sa nu mancati nimic cu vreo doua ore inainte de a o citi, poate cauza reactii adverse. Na, cosas de la vida.