Initial, m-am gandit sa scriu despre altceva. Dar m-am sucit pe parcurs si am luat-o de la capat 🙂

Era tare sa descopar scratch-ul asa cum l-a descoperit Grand Wizzard Theodore, dar n-a fost chiar asa. Practic, mama lui a descoperit scratch-ul atunci cand i-a oprit vinyl-ul ca sa-l certe ca nu venea la masa. Dar asta era in anii 70, in USA. La mine, maica-mea oprea curentul (nu se intelegea cu mine cand ma chema la masa si ascultam muzica), deci intra black-out total si nici pick-up nu aveam (ghinion). Singurul lucru pe care il puteam inventa atunci era lanterna. Dar si aia se inventase.

Lucrurile astea se intamplau inainte de 1990. Lumina se oprea des, deci eram oarecum antrenat. La un moment dat, ai mei au cumparat un radiocasetofon (prin nu stiu ce interventii, mai mult ca-i bateam eu la cap). Evident, m-am apucat sa-l butonez, sa caut posturi de radio straine. Posturile romanesti difuzau congresele cu Ceausescu, iar despre muzica…mai bine nu mai vorbesc. La vremea respectiva, toate posturile romanesti emiteau in banda estica, iar multe radiouri facute in blocul comunist aveau doar banda estica. Enclava, ce sa mai spun…Dar radiocasetofonul asta avea si banda vestica. Asa am inceput sa ascult tot felul de posturi sarbesti, germane si imi notam toti artistii si piesele care imi placeau. Notam mai mult fonetic, cum mi se parea ca s-ar numi in functie de cum erau prezentati, deci iesea o varza cu de toate 🙂

Asa am gasit posturi care difuzau tot felul de top-uri din Europa si din USA. Eu notam constiincios in continuare. Dar imi doream si piesele pe caseta. Si din cunostinte in cunostinte, prin niste piloti si stewardese, trimiteam “notitele mele”. Nici nu vreau sa ma gandesc cum radeau, la felul cum notasem acolo. Cert este faptul ca mi-au adus casete si cd-uri. La cd-uri ma uitam ca prostul ca n-aveam ce sa fac cu ele 🙂

Si m-am pus pe ascultat. Play. Repeat. Ascultam o caseta de 10-15 ori. Fiind casete originale cu carticica, citeam tot de acolo, din scoarta in scoarta si pe diagonala. Poze, o nebunie 🙂 Si atunci am vazut poze cu pick-up-uri, mixere samd. Incercam sa-mi imaginez cum fac ei scratch-urile pe piesa (fara sa vad un videoclip sau ceva de genul). In mintea mea era un Mega SF, Star Wars sau Star Trek erau pistol cu apa. Intre timp (tot cu interventii) am facut rost de cd player, deci au intrat si cd-urile in Scena Mare. Iar eu tot notam numele noi din ce descopeream si strangeam bani pentru un nou “Lot”. Clar imi trebuia pick-up. Si mixer, dar era un pic cam departe gandul la vremea aia. Ca sa scape de mine, ai mei au cumparat un pick-up cu radio. Arata mai mult a dulap de haine cantator dar….aia e, am zis ca e un inceput si asta. Tin minte si acum cum se numea- Pacific 4.

Zis si facut…pick-up au luat, au luat si niste discuri, am mai impumutat de pe la vecini si rude alte discuri. Era momentul sa trec la treaba. In 3 zile l-am dovedit, ac nu mai avea, de functionat nu mai functiona, plus ca ieseau niste chiraituri cu tenta de scratch pe care si Belzebut era invidios.

Printr-o ironie a sortii am facut rost de un pick-up UNITRA, argintiu, frumos, ca ala din pozele pe care le-am vazut. Am zis ca s-au aliniat planetele, nu altceva. De fapt am facut rost (e un fel de a spune) – era pick-up-ul tatalui unei prietene, iar omul il avea la loc de cinste, dar asculta mai rar la el. Era acoperit cu un mileu, asa ca am zis ca daca il imprumut si pun o cutie de carton cu aceleasi dimensiuni sub mileu, nu o sa se prinda nimeni. S-a prins dupa ceva timp, cutia nu functiona cu vinyl-uri.

Intre timp, filiera piloti-stewardese functiona de minune, asa ca mi-au adus niste casete video. Doar ca nu aveam video 🙂 Deja erau in tema, mi-au adus casete cu emisiuni inregistrate din SUA, Germania, Franta, Anglia. Cam de peste tot pe unde aveau curse. Le-am luat in sacosa si am pornit in cautarea unui video, la cunostinta unei cunostinte care nu m-a mai putut da afara din casa o zi intreaga. Nici mancare nu-mi mai trebuia, ma uitam la casete, derulam inainte si inapoi la videoclipurile cu dj, mc, trupe, de imi venea sa intru in televizor. Eram pur si simplu siderat. Cam 2 luni m-am dus zi de zi sa ma uit la casete. La un moment dat anumite parti se vedeau cu purici de la cat frecasem banda video inainte si inapoi pe portiunea respectiva.

Asa ca am zis: imi trebuie neaparat mixer si alte discuri. Dar ce mixer sa gasesti, mie imi trebuia fix un mixer “ca alea”. Iar ca alea nu gaseai. In plus, costau 3 carute de bani, am aflat tot datorita filierei piloti-stewardese, de unde am primit si reviste. Si m-a luat durerea de cap. Chiar si acum ma ia, cand imi aduc aminte. Dar despre asta si alte “episoade”, cu proxima ocazie. Acum ma duc sa caut casetele alea video. Da, pe unele chiar le mai am 🙂