[SISCANOVA’S CHOICE] Cum ar fi o lume fara muzica?

My Life is Music and Music is Life

Recent, am inceput sa ma gandesc tot mai intens la relatia mea cu muzica. Pe la 5 ani insemna zbantuiala de dupa-amiaza cu verisoara mea, pe piesele lui Dr. Alban, No Doubt, Nana si Modern talking (#DontJudge).

Dupa casetele din ‘90, cu banda invartita cu creionul, am trecut la CD-urile cu ritmuri puternice de R’n’B. Am zgariat multe trax data-uri, vara la bunici, la o combina antica Panasonic. Improvizam o scena, pe cele trei scari incinse de beton si dadeam „Play”. Piesele lui Usher, Marry J Blige si Destiny’s Child erau unite armonios de coerenta mea muzicala, copil de 12 ani.

Undeva, insa, prin liceu, am inceput sa ascult. am inteles atunci ca muzica este prietena mea de nedespartit. Purtata de muzica am bifat toate cliseele adolescentei. Da, am trecut prin despartiri, impacari, rasete, plimbari, pauze de la ore si chiar taceri.

 

 

Cei 20 de ani ai mei au insemnat descoperirea muzicii techno. Primul „The Mission”, primul SUNWAVES si, desigur, primele maratoane. La acel moment credeam ca merg la petreceri pentru dans cand, de fapt, muzica era cea care dicta experienta si bucuria mea. Eram pasionata care voia sa prinda ritmul si se oprea uneori sa asculte atent tranzitiile sau suprapunerile.

Dupa perioada energica, nu m-am mai despartit nici de muzica, nici de emotiile declansate de aceasta. Am devorat sute de ore de muzica si am innebunit zeci de oameni cu seturile mele trimise la ore nepotrivite. Am legat prietenii, am cunoscut povesti, am calatorit si am depasit frici, datorita muzicii. Pentru mine ea a devenit ubicua.

Tu cum simti relatia cu muzica? Te-ai gandit vreodata cum ar fi o lume fara ea?

 

 

 

 

Be sociable

Post a Comment

You don't have permission to register