Exista in viata anumite momente pe care le astepti cu nerabdare si le planuiesti minutios. Cu o dorinta ce crestea in intensitate de la an la an, pe 21 decembrie 2018 am cumparat bilete pentru TIME WARP 2019.

Best Friend – Check!

Bilete – Check!

Avion – Check!

Hotel – Check!

Outfit de petrecere – Check!

Mannheim-ul iti da o senzatie de „vizita la matusa aceea severa, care mascheaza afectiunea cu un zambet”, asa cum l-a rezumat prietena mea. Declarat de UNESCO, in 2014, Capitala Muzicii, burg-ul are o agitatie surda.

Niciun afis prin oras nu anunta editia aniversara TIME WARP. O alarma anti-incendiu la hotel, chiar inaintea inceperii festivalului, a declansat o forfota generala. Am fost toti evacuati, iar cativa turisti au decis ca un fundal sonor, asigurat de o Adam Beyer si de o boxa JBL, este tot ce trebuie pentru a anima atmosfera.

Start, TIME WARP!

Fluiditate – acesta este cuvantul care defineste festivalul. Ma asteptam la o seara in care personalitatea fiecarui DJ sa primeze. In schimb, am fost intampinati de un amestec de stiluri. Maceo suna a Carl Cox si viceversa. Mergeai la alta scena si aveai aceeasi senzatie. Probabil aceasta a fost ideea din spate, o simbioza a muzicii, care sa creeze sentimentul unui tot. In practica, ascultai cam aceeasi muzica, oriunde te aflai.

Adam Beyer, Sven Vath si Loco Dice au fost singurii care au pus pentru publicul lor.

Atmosfera a fost bizara si ponderata, in sensul ca nu se simtea ca se implinesc 25 de ani de existenta a festivalului. In afara de anuntul lui Chris Liebing, la deschiderea portilor, si de tunurile de confetti, declansate (caracteristic / traditional) de Solomun, nimic nu intretinea spiritul aniversar. Nu ma asteptam la tort si la cantat de „La multi ani!”, dar cred ca puteau investi mai mult in crearea unui cadru festiv.

Organizarea nu a fost nici ea prea grozava, deoarece s-a bazat pe multi voluntari neinstruiti. La orice bar mergeai, am pierdut minim 20 minute.

Cu toate acestea, a fost si un element de la care nu puteai sa iti iei ochii efectiv – the visuals. Gandite atat de inteligent si captivant, incat uneori simteai nevoia sa te opresti din dans si sa urmaresti cum Sven se transforma in particule colorate sau cum sala se transforma in valuri de culori si muzica.

M-as mai intoarce?

Sigur! Per total, festivalul m-a impresionat datorita oamenilor. Poate DJii nu au dat sentimentul de editie aniversara, insa publicul chiar traia intens experienta. Imbratisari scurte, zambete largi cu subinteles, chipuri imbujorate de la dans, fluturi in suflet si picioare pline de furnicaturi sunt reactiile pe care le vedeai.

Am dansat. M-am bucurat. M-am indragostit de muzica si oameni.

La multi ani, Time Warp!

Ne vedem la anul.

Cu drag,

Siscanova