Euphoria este un serial american despre adolescenti, creat si regizat de Sam Levinson, el fiind o adaptare a miniseriei cu acelasi nume din  Israel.  Levinson a scris si scenariul, iar serialul este produs de Drake, Future the Prince, Ron Leshem si Daphna Levin (cei doi care au creat miniseria cu acelasi nume). Povestea debuteaza cu Zendaya Maree ( cunoscuta dupa rolurile ei in Dancing with the Stars si  K.C. Undercover ) interpretand-o pe Rue, o adolescenta de 17 ani, diagnosticata cu bipolaritate, abia iesita de la reabilitare din cauza unei supradoze. Levinson precizeaza intr-un interviu ca povestea a fost inspirata din viata sa reala si din trecutul lui de adolescent aflat sub influenta stupefiantelor. Dorinta lui a fost de a arata problemele ascune cu care se confrunta adolescentii si de a te introduce intr-o stare de introspectie cu privire la un trecut apropiat sau un viitor nu foarte indepartat. Serialul este povestea unui grup de oameni, aparent normali, dar care se confrunta cu diverse probleme interioare, date atat de anxietatea sociala cat si de interactiunea dintre personaje.

Frumusetea povestii provine din realitatea pe care o reprezinta. Poate multi dintre cei care vizioneaza serialul nu au trecut prin situatii similare, dar povestea este creata de asa natura incat sa empatizezi si cu cel mai naspa personaj. Ceea ce socheaza la serial nu este consumul de droguri, alcoolul, petrecerile sau raporturile sexuale, ci motivele ascunse care indeamna personajele sa actioneze asa. Astfel, sunt ridicate niste semne de intrebare vis-a-vis de comportamentul adolescentilor, iar multe sunt datorate nu neaparat greselilor, ci a modului in care acestia au fost crescuti de parinti. Cu toate ca si parintii au o viata, presarata cu bune si rele, responsabilitatea cresterii unui copil implica mai mult decat asigurarea hranei si a unui acoperis, iar serialul ridica aceasta problema si bate la „portile” constiintei, in speranta ca viitorii parinti vor fi mai atenti la sanatatea mentala a copilului. Cel mai usor poti distruge lucuri in viata unui copil daca nu esti atent la ce exemplu ii dai si cum il sprijini in procesul cresterii lui. Ca parinte, nu fi egoist si nu incerca sa-l pui sa faca lucuri pe care tu n-ai reusit sa le faci.

Adolescenta este purgatoriul dintre ceea ce esti tu si ceea ce vor altii sa fii. De aici rezulta greselile care genereaza stari de neincredere, frustrare, agonie si nesiguranta. Adolescent fiind, nu vrei sa arati nimanui ca esti slab, asa ca imbraci masca pe care ai construit-o pentru oameni, masca pentru familie, iar cand esti singur, esti singur si atat.

In Euphoria, dialogul verbal nu este principala sursa de comunicare a povestii, Levinson axandu-se mult pe cadre, montaj si colorizare. Cadrele, care sunt in mare parte intunecate, dar imbracate in culori euforice (albastru, violet, rosu, roz), imi permit sa intru in interiorul personajelor, sa le simt trairile, dar sa le inteleg si tacerea. Ele te mentin tensionat, chiar si dupa ce se termina episodul pentru ca nu ai cum sa nu tii minte toate combinatiile de culori din jurul ochilor personajelor.

Pentru fiecare episod au fost nevoie de 15 – 20 de piese, iar music supervisor-ul, Jen Malone, responsabila de selectare si licentiere, povesteste intr-un interviu pentru TheFader ca playlistul pentru Euphoria este „o adunatura de piese gasite pe SoundCloud, Twitter sau Instagram”. Muzica reprezinta o parte importanta din productia serialului, Levinson sugerandu-le actorilor sa citeasca si sa invete textul ascultand muzica, fiindca si el, la randul lui,  a facut acelasi lucru.

Soundtrack-ul serialului , „All for us” este produs de Labrinth in colaborare cu Zendaya, si e o mica capodopera muzicala: o combinatie de sunete noi, inregistrate si masterizate + influente din Stevie Wonder + un cor si o fanfara incearca sa te dezgroaope si sa te aduca inapoi la viata. Cu piesa asta incepe serialul si cu ea se sfarseste primul sezon, dar ii regasim ecoul pe tot parcursul serialului. Finalul primului sezon este videoclipul oficial al piesei „All for us”, unde se vorbeste despre puterea pe care cu totii o avem in interiorul nostru. Triumful asupra ego-ului si a fricii care se pune deobicei intre noi si cea mai buna varianta a noastra.

Cu totii o avem pe Rue in noi, chiar daca nu consumam droguri, nu suntem bipolari si nu traim in America. Rue reprezinta frica si speranta, esec si victorie, dezamagire si constientizare. In procesul nostru de maturizare ne dam seama de lucrurile care ne fac rau, dar continuam sa le facem dintr-un egoism care nu doar pe noi ne afecteaza, cat si pe cei dragi din jurul nostru. Calitatea viitorului nostru este data de modul in care ne traim prezentul, iar muzica ne transforma experientele in scenarii pentru filme.