E miercuri dimineata, ora 2. Ma foiesc in pat si am aceleasi emotii pe care le aveam cand stiam ca a doua zi urmeaza sa plec in excursie cu clasa. Adorm vreo juma de ora, se face ora 6 si plecam.

7 ore de o nelinistie interioara pe care nu pot sa o explic, plus foarte multe ore de nesomn. Toate astea imi dau o stare ciudata, dar ajungem intr-un final. Cauta parcare, cauta check in, cauta loc de cort. Ploua. Fix in momentul in care ne punem cortul. Si ne dam seama ca nu avem toate piesele. Il strangem, mergem la LIDL Royal Market (care btw e cea mai tare idee de anul asta de la festival. Brilliant!), ne cumparam un cort. 2 milioane juma’ dintr-o lovitura.

Sunt 5 ore de cand am venit si inca nu am apucat sa intru in “festival”.

Dar si cand am intrat! Un spatiu super mare, super bine organizat, cu 9 scene de unde bubuie muzica de toate genurile si pe toate gusturile. Damian Marley e pe scena si o rupe in doua cu baiatul care flutura neincetat steagul Jamaicai  si cu cele doua negrese care canta divin. Oamenii danseaza in ploaie si e misto.

Am ajuns si la conferinta de presa cu Damian Marley unde ne-a vorbit de planuri de viitor si despre cum vrea el sa schimbe lumea prin muzica. M-am emotionat cu gandul la faptul ca eu il ascult pe omul asta din clasa a 9-a si ii stiu versurile pe de rost si acum am sansa sa il vad in carne si oase in fata mea.

Dupa Damian mergem la Class, iar la concert mi-am adus aminte de anii 2000 si Atomic. Ei sunt la fel de buni si mi-am dat seama cat de tare e faptul e ca muzica lor prinde si acum si este extrem de actuala.

Se face 2 si dupa aproape 48 de ore de nesomn, capitulam.

Ca prima impresie: Electric e foarte bine organizat. Sunt extrem de multi voluntari, iar staff-ul este foarte amabil. Nota 10. Inteleg ca spatiul de anul asta e cu 30% mai mare decat anul trecut si ce imi place cel mai mult este ca sunt o gramada de activari interesante. Daca vrei sa stai chill, ai unde. Daca vrei sa iti dai in cap, ai unde.

Revin la LIDL care mi se pare ca au intrecut orice brand cu ce au facut aici. Au construit in the middle of nowhere un supermarket cu tot ce ai nevoie de la mancare, la cizme de cauciuc si paturi pufoase. Preturile sunt alea pe care le stii si mi se pare ca este o idee geniala. La orice ora este plin de oameni inauntru, ceea ce inseamna ca ideea a prins extrem de bine.

Se face a doua zi si eu scriu la articolul asta cu dorinta ca v-am lasat macar o impresie de cum e aici. Ne auzim maine cu poze mai multe si povesti mai frumoase. Nu de alta, dar abia am apucat sa imi incarc si eu electronicele.

Electric Castle, show me what you got!