Sunt obosita. Speranta mea de la 17 ani ca mai am cel putin 10 ani de petreceri nebune, nopti nedormite si rasarituri magice a fost spulberata de genunchii care se resimt si de lombara care imi cere sa stau putin jos.

Viata la cort e un paradox. Nu-mi place. Umezeala, frigul, lipsa de spatiu si de aer, ganganiile si harciogul omorat de un sarpe langa cortul nostru (cu niste zgomote ingrozitoare) ma fac sa spun nu. Dar parca imi place. Intimitatea si ideea asta de a sta in natura intr-o punga mai mare care imi placea cand eram mica, discutiile despre viata, stele, magie si altele. Astea ne-au facut sa iesim din cort la ora 3.

Azi a fost de chill, de stat pe perne, de motait prin toate colturile festivalului si depanat amintiri. DAR nu inainte de a ne face parul la standul Schwarzkopf care iti da posibilitatea sa folosesti produsele lor dupa bunul plac.

Azi a fost zi de aflat informatii noi si interesante de la workshopul tinut de DjSuperStore, la care a fost invitat Alex Zinn. Trainer ceritifcat de doua nume foarte importante din industria djingului, face parte acum din echipa lui Richie Hawtin. Ne-a vorbit despre cariera lui si ne-a prezentat sculele de pe care lucreaza Richie.

Si au urmat Subcarpati. Tot festivalul era prezent. Am stat cat de in fata s-a putut pentru ca stiam ca o sa fie blana. Si a fost. Cu piele de gaina cu tot si cu admirarea faptului ca baietii astia se reinventeaza de la concert la concert. In timpul concertului mi-am dat seama ca Bean e una dintre cele mai mari voci din Romania. Asa bariton eu nu am mai auzit niciodata, sa iti patrunda in creier si in inima pe sunetele alea joase.

Urma Richie Hawtin la 2 noaptea asa ca a fost nevoie de putin somnic. La Richie am intrat pe pilot automat. Cu fiecare drop intram intr-o viteza superioara. Nu a fost cel mai bun set al lui si nici cele mai faine lumini, dar am stat cu totii in filmul lui.

E 4 si de la atata oboseala am senzatia ca sunt fresh. Scena Booha ma asteapta ca de fiecare data cu bratele deschise si cu cea mai tare atmosfera si energie dintre toate cele 9 scene.

Dans. Dans. Dans. Rasarit si gandul ca maine e ultima zi de Electric.

Ultima zi in cortul meu dublu stratificat, ultima zi de “alta lume” si de muzica non stop. Nu ma intristez pentru ca maine vine Jessie fucking J si o sa pot sa cant odata cu ea piesele pe care fac karaoke de cand s-a lansat. Pana maine va las cu un zambet de fata fericita care v-ar mai povesti, dar nu mai are baterie la telefon.