Cand am intrat in sala, se auzea un loop specific lui Basinski insa el nu era prezent. Timp de 20 de minute, loop-ul care parea sa dureze la infinit a devenit parte dintr-o atmosfera care imi era straina. Exact ca un moment de hipnagogie cand linia dintre constienta si starea de vis se blureaza.

Dupa ce s-a asigurat ca sala a fost umpluta de fum, a urcat pe scena si ne-a spus ca ne recomanda sa ne gasim loc sa stam jos pentru ca in urmatoarea ora o sa ascultam impreuna cu el cum 2 supernove se ciocnesc si dau nastere unei gauri negre.

Nu ar fi multe de zis aici pentru ca genul asta de performance trebuie trait ca atare. E greu sa descrii ceea ce simti intr-o sala semi intunecata, cu un grup de oameni care stau in liniste si asculta cum un artist ilustreaza sonor momentul producerii unei gauri negre. Cert e, ca timpul si spatiul se pierd.

Cred ca nu as putea sa dau un numar exact pentru toate noptile in care am adormit ascultand-ul pe William Basinski.

The Disintegration Loops 1.1:

The Disintegration Loops IV 6: