Ne aflam in bunul an 2005. Mai ratasem o calificare de Mondial cu gloabele noastre pentru care ne incapatanam sa suferim. Ma tot intalneam prin Web, prin Mash si prin cartier cu un rastafarian dubios, despre care “culmea”, mai aflasem ca e si rocker. Poveste lunga, iubitul unei verisoare de-a unei vecine. Hefe.

Salut, salut. Omu’ respectuos, poate exagerat, in opinia mea. La un moment dat, imi suna telefonul si dupa un oficial “scuze de deranj”, “Hefe sunt. Ti-ar placea sa faci o emisiune hip hop la TV?”. “La ce TV ar fi?”, a venit si replica mea, ultraserioasa. “Ai auzit de Tv K-Lumea?”. Exact genul de epitet pe care il foloseam pana sa ne apara pilozitatea pe corp. “Cum ti se par tatele Adinei? Ca lumea, nu?”. Evident ca mi s-a explicat ca Atomic TV se sparsese in Atomic si TvK. La cea din urma era patron un anume Bebe. Acum ceva timp am aflat ca si Nanian. Pentru mine a fost suficient Bebe. Vorba lui Chirila “ce nume simplu”. Nu l-am cunoscut niciodata. Dar Hefe avea acel entuziasm care ar face 100 de evrei sa lupte side by side cu 100 de palestinieni pentru o cauza comuna. Nu mi-a trebuit mai mult. Am zis Da. Si ne-am si intalnit sa vorbim cum se va face.

Producatoarea emisiunii era o fata pe care nu am vazut-o vreodata. Neoficial inimosul rastafarian era producerul, care suferea pentru fiecare secunda de airtime. A spus ca el se ocupa de tot, iar eu sa invit pe cine vrea nasul meu cu o singura nara. Nu m-am putut gandi decat la CTC. Stiam cat de mult suflet si talent investisera in Dificultati Tehnice. Cand am aflat ca era la piata 1 Mai, sa cad jos. Chiar veneam pe jos. 1 statie. Interviul a fost mega spontan si caterinca. Mi-a folosit extraordinar de mult tot role-play-ul facut in copilarie cu baietii mei de la bloc. In timpul Mondialului din 94, my fav shit all time, eu le luam interviuri prietenilor iar ei se prefaceau ca sunt de la Saudi Arabia, Nigeria sau alte revelatii de atunci. Mi-am dat seama ca imi place sa duc caterinca asta la un alt nivel. Culmea ca inca mai facem asta si acum cand ne mai vedem, dupa cateva beri, dar cam rar ce-i drept. Nu e chiar ok sa vezi niste betivi batrani care se intervieveaza la caterinca si debiteaza cacat.

CTCistii au fost mega spontani si caterinca, spre surprinderea cameramanului, poreclit ulterior Reinhard 200. Primul era prenumele, iar al doilea tariful solicitat pentru taxiul care il aducea la filmare. Spre final, ne-a uluit pe amandoi, atat pe mine cat si pe Hefe, cand si-a scurtat programul de filmare de la o nunta ca sa vina sa filmeze un event rep in Suburbia. Atunci am simtit ca ne-am imprietenit, de altfel ne-a si spus ca va fi doar Reinhard de acum incolo. Fara aia 200 da mii.

Incheiem relatarea cu mentiunea ca mai este inca mult de povestit la capitolul Urban Groove. Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca asa zisul sponsor des mentionat de Hefe, era chiar el, inimosul Razvan. Dar despre toate aceste aspecte in episodul urmator, intitulat sugestiv “Daca doriti sa revedeti”.

Va urma…